Excretia renala

Metabolismul celular produce CO2 si anumite substante finale, provenite în special din catabolismul proteic. Aportul exogen poate si el realiza cantitati excesive de anumiti constituenti care trebuie eliminate. Plamânii elimina CO2 si alte substante volatile, iar substantele nevolatile inutilizabile sau în exces, sunt eliminate, împreuna cu o anumita cantitate de apa, în cea mai mare parte prin rinichi si, accesoriu, prin sudoare si fecale.

Structura aparatului excretor
-rinichi – organe de excretie;
-cai urinare : -calice mici si mari
-pelvis renal
-ureter
-vezica urinara
-uretra

Rinichii

Rinichii sunt organe pereche, situate retroperitoneal, de o parte si de alta a coloanei vertebrale lombare. Ei au forma caracteristica, circa 300 g, doua fete si doua margini
-Segmentul intermediar (ansa Henle), subtire, este format din doua brate, unite între ele printr-o bucla; are epiteliul turti, fara microvii. Nefronii care au glomerulii în zona externa a corticalei au ansa Henle scurta, în timp ce nefronii cu glomerulii în zona interna a corticalei au ansa lunga, care coboara profund în medulara.
-Segmentul distal este format dintr-o portine dreapta, ascendenta, care ajunge în corticala în vecinatatea glomerulului propriu, în imediat contact cu arteriola aferenta.
Vascularizatia renala este extrem de bogata, rinichii primind 20-25% din debitul cardiac de repaus. Artera renala, ramura a aortei abdominale, patrunde prin hil si apoi se împarte în ramuri interlobare, din care se desprind arterele arcuate si arterele interlobulare, din care provin arteriolele aferente, care se capilarizeaza formând glomerulul.Dupa ce se regrupeaza în arteriole aferente, se capilarizeaza din nou în jurul tubului si se deschid în venele interlobulare, apoi în venele arcuate.
Inervatia renala provine din plexul situat în hilul organului, format în majoritate din fibre simpatice toraco-lombar