LIMBA
(LINGUA, GLOSSA)

Limba este un organ musculo-membranos, de forma conica, foarte mobil, care participa la alcatuirea peretelui inferior al cavitatii bucale. Limba este organul gustului. Ea are si un rol digestiv foarte important, participand la masticatie si deglutitie, iar la noul-nascut la sugere. Limba mai are si rol fonator, in articularea consoanelor linguale.

CONFORMATIA EXTERIOARA.

Limba nu poate fi vazuta in intregime chiar daca gura este larg deschisa. Ea e formata din doua segmente: corpul si radacina. Separatia dintre corp si radacina o face un sant in forma de V, numit santul terminal, situat la cativa milimetri inapoia V-ului lingual. El prezinta la varful lui o depresiune numita gaura oarba.
Radacina limbii este portiunea dinapoia santului terminal. Ea e situata in faringe, de unde si numele de segment faringian.
Corpul limbii este portiunea situata inaintea santului terminal. Aceasta portiune se gaseste in cavitatea bucala si de aceea e numit segmentul bucal.
Corpul limbii prezinta doua fete (fata dorsala sau superioara si fata inferioara), doua margini, un varf si o baza.

STRUCTURA LIMBII

Limba are un schelet osteo- fibros, un continut muscular si o membrana invelitoare; este lipsita de submucoasa.
Scheletul osteo- fibros este format din osul hioid si din doua formatiuni fibroase: membrana hioglosiana si septul lingual.
Muschii limbii se impletesc intre ei intr-un mod extrem de complicat. Dupa origine, ei se grupeaza in muschi extrinseci (cu origine pe oasele sau pe organele invecinate) si muschi intrinseci (care se fixeaza cu ambele capete in interiorul limbii. Sunt formati din fibre striate.
Muschii extrinseci sunt: m. g