Reabilitarea si rolul kinetoterapiei
in cadrul ei


















Tinca Lucian
Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport
Sectia Kinetoterapie
Masterat
Anul I

Kinetoterapia reprezinta unul din mijloacele fundamentale pe care se bazeaza reabilitarea deficientilor motori.
Din punc de vedere etimologic “reabilitarea” provine de la termenul latin “habilitas-atis” care se traduce prin “abilitate”, “dexteritate”.
Abilitatea reprezinta o calitate psihosomatica indispensabila care permite individului sa se adapteze la conditiile mediului inconjurator, sa devina util societatii din care face parte si sa obtina un minimum necesar de confort si satisfactii.
Din cauza faptului ca o serie de factori nocivi pot produce pierderea partiala sau totala a acestei calitati si a aparut necesitatea de a se realiza un sistem complex de asistenta medico-sociala, capabil sa recupereze social individul afectat.
Acestiu sistem de asistenta i se acorda – pe drept cuvant – denumirea de reabilitare.
Reabilitarea – ca forma moderna de asistenta medico-sociala – urmareste unificarea conceptiilor terapeutice si centralizarea lor, conlucrarea tuturor specialistilor, cu scopul realizarii unei terapii cursive, care sa aiba un efect tonic, mentinand o stare psihica normala a deficientului.
La baza reabilitarii stau doua premize esantionale pe care intreaga societate trebuie sa le accepte, ele putand fi enuntate ca “lozinci” de convietuire sociala cu deficientii motori.
Prima premiza: “Fiecare individ normal este un invalid potential”. Starea de sanatate deplina nu da dreptul oamenilor de a-i considera pe semenii lor infirmi rebuturi sociale.
A doua premiza: “ Nu exista invalizi, ci exista numai semeni de ai nostri care se considera ca atare din cauza greselilor noastre”. Ea se refera la efectul atitudinilor noastre asupra tonusului psihic al infirmului. Intr-un mediu adecvat, unde gaseste sprijin si intelegere, infirmul nu s