UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE
FACULTATEA DE MEDICINA GENERALA



REGLAREA CORDULUI SI VASELOR

?REFERAT FIZIOLOGIE?


-2001-


REGLAREA CORDULUI SI VASELOR



I
ntrarea în functiune a mecanismelor de reglare a cordului si vaselor este declansata de modificarile de presiune din vasele mari si cord. Uneori mobilizarea acestor mecanisme este consecinta unor modificari umorale.
Variatiile presionale sau de compozitie chimica a sângelui în sectoarele dotate cu receptori determina tulburarea ritmului descarcarilor de impulsuri aferente spre centrii bulbari urmata de modificarea tonusului acestor centri si mobilizarea de mecanisme vegetative, endocrine si umorale care tind sa readuca la normal constantele tulburate.
În conditii fiziologice, din volumul sanguin total 10% se gasesc în cord, 8% se gasesc în circulatia pulmonara, 12% în artere, 5% în capilare si app. 65% în sectorul venos (în special în venule si venele mici). Mecanismele de reglare actioneaza modificând dupa necesitati calibrul arteriolelor si/sau al sectorului venos precum si repartitia sângelui între diferite sectoare vasculare mentinând astfel hemodinamica normala în pofida variatiilor irigatiei sistemice sau locale.
Arteriolele opun cea mai mare rezistenta fluxului sanguin (=vasele rezistentei) iar modificarile tonusului lor influenteaza debitul sanguin tisular prin modificarea fluxului capilar. Capilarele nu au celule musculare sau fibre nervoase motorii în structura peretilor, de aceea modificarile de calibru sunt în cea mai mare parte pasive fiind determinate de vasodilatatia arteriolelor si de staza venoasa. Dar volumul cel mai mare de sânge este cuprins în sectorul venos (=vasele capacitatii), de aceea, mentinerea tonusului acestui sector (în special al venulelor si venelor mici) dotate cu putere de vasomotricitate detine cea mai mare importanta pentru mentinerea hemodinamicii.
Activitatea cordului si tonusul patului vascular sunt reg