Administrarea biosferei – o problema cheie a sec. XXI
Aceasta lucrare n-ar fi deloc completa, daca evolutia relatiilor om-biosfera
n-ar fi largita dincolo de cele deja câstigate, adica, dincolo de ceea ce stiinta ne-a pus la dispozitie pâna acum. Pentru ca stiinta, cu toate spectaculoasele ei descoperiri a ramas, pâna acum, în limitele mileniului II . Asta nu înseamna ca limitele nu pot fi largite, ba dimpotriva. Omul si-a aranjat un loc special în biosfera, începând cu revolutia industriala, încât reglarea echilibrelor sale a devenit una din responsabilitatile sale majore, în raport cu generatiile viitoare. Fara îndoiala ca omenirea are în fata unele dintre cele mai mari provocari pe care ea însasi si le-a impus si anume: o provocare stiintifica si o provocare politica-socio-economica si culturala.
Caci asa cum spunea B a r a b a u l t R., “îmbarcata pe nava biosferei, omenirea are cârma în mâini; ea îsi joaca acum si aici viitorul sau, iar noi suntem cu totii implicati”.
Fiind de foarte mare complexitate si amploare, problema necesita studii la fel de complexe care sa aduca realizari concrete. Trei amenintari marcheaza vizibil viitorul umanitatii si ele sunt recunoscute unanim, atât de cercetatori cât si de politicieni si guverne si anume: explozia demografica si dezechilibrul nord / sud: modificarea peisajelor, disparitia speciilor, eliberarea de substante în mediu.
( Explozia demografica si dezechilibrul nord / sud.
În mod direct sau indirect, omul exercita o presiune continua asupra biosferei, care a condus la: modificarea peisajelor, disparitia speciilor si eliberarea de substante în mediu. Modificarea peisajelor (despaduriri, noi exploatari). Sa nu uitam ca în România sfârsitului de mileniu, în ultimii zece ani s-au defrisat peste 600.000 ha de padure s-au marit cu 200.000 ha suprafetele de nisipuri, s-a redus cu 35% fertilitatea solului, costurile dezechilibrelor ridicându-se la peste 21 de miliarde dolari SUA, adica pierderi de peste 2 milioane de dolari SUA / an din patrimoniul natural. Fenomenele au fost posibile datorita agresiunilor directe patronate la guverne iresponsabile.
Disparitia speciilor. Numai în Delta Dunarii au disparut în ultimii 15 ani peste 30 de specii de plante, pasari si animale.
Eliberarea de substante în mediu, care modifica la rândul lor echilibrele ecologice în ape si soluri. Aici, putem spune ca subdezvoltarea impusa României de administratiile tranzitiei a facut ca spre sfârsitul sec. XX si al mileniului II, România sa fie în mai mare masura, importatoare decât exportatoare de asemenea materiale poluante. Prin circulatia transfrontariana, si în România sunt prezente, cantitati mai mari decât cele naturale, gaze cu durata de viata mare, precum: CO2, CH4, NO2, CFC, care prin spectrul lor de absorbtie actioneaza asupra balantei radiatoare a pamântului si afecteaza pe termen lung clima planetei.
Pornind de aici putem afirma ca echilibrul biosferei depinde de cresterea populatiei care prin prezenta sa si prin ansamblurile ce le creeaza, produce murdarie, adica poluare, si de calitatea, respectiv gradul de civilizatie al populatiei pot reduce, stopa sau elimina fenomenul. Atitudinea omului fata de resurse este indicatorul principal al gradului de supravietuire a populatiei umane a biosferei.
( Unele aspecte privind cresterea demografica.
Înca din anii ’60 , au aparut unii ecologisti care agitau ca o mare amenintare spectrul “bombei P” (“P” de la populatie) în felul acesta se atragea atentia asupra caracterului cheie al exploziei demografice. Spre comparatie, biologii au raportat “efectul” înmultirii populatiei la scara redusa în timp, la efectul înmultirii bacteriei Bacillus lactis sau al drojdiei de fermentatie alcoolica datorita careia atunci când se atinge o anumita densitate a populatiei respective, întregul sistem cade, adica populatiile mor, ca urmare a obtinerii toxicitatii letale a concentratiei produsului obtinut. Se crede prea bine ca populatia pamântului, ca si în cazurile anterioare, îsi va crea “propriul ei mediu de distrugere”, indiferent în ce forma.
R a m a d e F. (1987) nota “bomba P” nu a fost deloc dezamorsata în cursul ultimelor decenii: “Daca exceptam consecintele unui razboi nuclear cresterea demografica constituie problema de mediu cea mai grava cu care civilizatia umana nu a fost niciodata confruntata”. Anulând efectul unui razboi nuclear, mai putin posibil azi, în conditiile caderii cortinei de fier si a fostei URSS si, desi, existenta riscului potential al catastrofei supraaglomerarii Terrei este reala, noi suntem, deja, constienti ca, trebui sa suportam consecintele aceste explozii.
“Bomba P” nu este dezamorsata desi s-a observat o încetinire a ratelor de natalitate.
Bibliografie:
Ecologie generala si protectia mediului, Mihai Berca
Editura CERES