Astronomia in antichitate

Generalitati
Oamenii din antichitate care au avut mai mult timp liber la dispozitie si mai multa curiozitate, au fost preocupati de studiul zilei, noptii, Soarelui, Lunii si stelelor au descoperit ca aceste corpuri ceresti se misca in asa fel incat pot ajuta la determinarea orei exacte, orientarii pe pamant, etc. Astronomia a aparut, la primele civilizatii ca o necesitate pentru a cunoaste timpul cel mai propice diferitelor munci de camp, sarbatorilor religioase, cat si pentru a gasi drumul in calatoriile lungi mai ales pe mare.
Pentru oamenii din acea vreme, cerul aparea cu un comportament cu cat mai ciclic, cu atat mai bizar. Soarele, care despartea ziua de noapte, rasarea in ficare dimineata dintr-o directie, dinspre est, si apunea in directie opusa. Noaptea, mii de stele puteau fi vazute urmand aceeasi miscare de rotatie in grupuri permanente, constelatii, in jurul unui punct fix, cunoscut sub numele de polul nord astronomic.
Oamenii au observat ca ziua si noaptea erau inegale in durata. in zilele mai lungi, soarele, vazut din emisfera nordica, rasarea la NE, si urca sus pe cer la amiaza. in zilele cu nopti lungi, Soarele rasarea la SE si nu mai urca asa de sus. Observatiil cu privire la stelele care apareau la vest dupa apusul Soarelui, sau la est inainte de rasarit, au aratat ca pozitia relativa a Soarelui fata de stele se schimba regulat. Egiptenii au fost probabil primii care au descoperit ca Soarele are o miscare completa in jurul sferei cu stelele fixe, in aproximativ 365 de zile si nopti. Studii mai aprofundate au aratat ca cele cinci planete mai stralucitoare se roteau in jurul sferei cu stele pe langa o centura de stele numita zodiac. Luna traversa zodiacul rapid, depasind soarele odata la 29,5 zile. Cei care priveau stelele in antihitate, au incercat sa aranjeze zilele si lunile intr-un calendar. Deoarece nici o luna sau un an nu contin un numar fix de zile, cei care au creat primele calendare, au atasat unor luni sau an