Radioastronomia


Radioastronomia este o ramura a astronomiei. Ea studiaza obiectele ceresti cu ajutorul radioundelor emise de acestea. Radioastronomia a luat fiinta în 1931 când în urma cercetariilor initale pentru originea diferitior paraziti radio a fost identificata radiatia radio a Caii Lactee. În 1942 s-a descoperit radiatia radio a Soarelui, iar în 1946 a fost descoperita prima radiosursa cereasca.
Primii astronomi urmareau cerul cu ochiul liber. În secolul al XVII-lea au fost inventate instrumentele optice : luneta si telescopul. Primul care a folosit luneta pentru a observa cerul a fost italianul Galileo Galilei. Primul telescop a fost realizat în 1961 de Isaac Newton. Astazi, cel mai frecvent astrii nu sunt observati în mod direct.
Fotografierea stelelor este folosita de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Fata de ochi aceasta are un mare avantaj : o placa sau o pelicula fotografica acumuleaza putin câte putin lumina primita. Dupa mai multe ore de expunere se pot fotografia astrii mai putin luminosi. Dar placa sau pelicula degajata nu înregistreaza decât o foarte mica parte din lumina degajata. Acesta este motivul pentru care astazi sunt preferate aparate electronice mult mai sensibile. Imaginea apare pe un ecran în apropierea unui telescop sau la mii de km de acesta.
Ochiul si instrumentele optice sunt sensibile la lumina. Însa astrii emit si radiatii invizibile : unde radio, infrarosii, ultraviolete, raze x, raze gama. Astrii cei mai reci emit îndeosebi radiatii infrarosii ; cei mai calzi sunt surse puternice de raze x si ultraviolete. Undele radio sunt captate de la sol cu ajutorul radiotelescoapelor. Celelalte radiatii sunt mai mult sau mai putin oprite de atmosfera.
În medie, 77% din energia radiatiei electromagnetice solare interceptate de sisemul Pamânt-atmosfera reprezinta energia radiatiei reflectate la niveleul superior al atmosferei iar restul receptionata la suprafata Pamântului. La Pamânt ajung numai radiatiile care nu sunt absorbi