Rotatia Galaxiei
Miscarile din cadrul Galaxiei sunt tot atat de complexeca si structura ei.
Miscarea proprie a Soarelui antreneaza intreg sistemul nostru planetar si se desfasoara cu o viteza apreciata la 19,4 km/s, in directia pexului, situat in constelatia Hercule. Datorita acestei miscari, o serie de stele apropiate au o miscare aparenta spre punctul opus, denumit antiapex; aceste miscari aparente sunt, in mare, similare celor pe care le observam cand mergem cu masina pe o sosea; arborii de pe cele doua parti par sa “fuga” inapoi.
Bineinteles ca si alte stele au astfel de miscari proprii.
Mai important este insa faptul ca sistemul nostu solar, impreuna cu grupul local de stele, ia parte la o gigantica miscare de translatie in jurul nucleului galactic. Dealtfel, miscari de acest fel sunt caracteristice tuturor formatiilor Galaxiei.
Asemenea inelelor lui Saturn- daca este ingaduita aceasta comparatie intre un pitic si un gigant- Galaxia nu se roteste insa “dintr-o bucata”, ca un corp solid. Astrele si gruparile stelare aflate mai aproape de centru se rotesc mai repede, iar cele mai departate mai incet.
Soarele face un tur complet al Galaxiei intr-o periada ce a fost apreciata la 200-250 milioane de ani, cu o viteza de 220 km/s.
Giganticul tur descris de Soare se face pe o orbita eliptica de mica excentricitate, apropiata ca forma de un cerc. (Deci Soarele se roteste intr-adevar, asa cum credea Ptolomeu, in jurul unui centru, dar aceasta miscare nu are loc in cadrul sistemului planetar, ci in cadrul sistemului galactic si nu in jurul Pamantului, ci a nucleului Galaxiei.)
Un interes deosebit prezinta comportarea neobisnuita a unor stele la care s-au observat viteze extrem de mari, precum si orbite iesite din comun. Sunt stele cu o repartizare anumita pe bolta cereasca si care se deplaseaza in general paralel cu planul galactic. Se crede
in general ca este vorba de astri cu o orbita eliptica de o excentricitate foarte accentuata. Ar proveni fie, dupa o ipoteza, din