Activitati ale creierului
Creierul este principalul coordonator si centrul de comanda al organismului. Asemenea unei centrale telefonice, preia mesaje provenite de la ochi, urechi, nas, limba, si piele si trimite semnale spre muschi si glande. Creierul functioneaza ca un computer, procesând si înmagazinând informatii.
In interiorul sau se afla un sistem postal care trimite informatii despre acea regiune a creierului , unde acestea trebuie sa fie descifrate .
Activitatea creierului nu se rezuma doar la manipularea datelor. El este centrul sentimentelor, emotiilor si dorintelor, cu ajutorul caruia putem invata si crea gânduri si idei.
La nivelul celular
Creierul uman este construit din peste 10.000 milioane de neuroni microscopici sau celule nervoase. Fiecare dintre acestea are un corp celular, ce contine nucleul, din care radiaza numeroase proeminente subtiri. Corpurile celulare sunt grupate in ciorchini sau centre , fiecare cu o functie specifica, cum ar fi vederea, vorbirea sau controlul muscular. Ele formeaza ,,materia cenusie a creierului”, denumita astfel deoarece se închide la culoare când este tratata cu anumite substante. Proeminentele celulare se unesc si formeaza un sistem de retele complexe, ce include fibre nervoase si ce cuprinde ,,materia alba” (care nu isi schimba culoarea).
Activitatile creierului implica modificari de ordin electric si chimic in interiorul neuronilor. De fiecare data când un electron este ,,atins” el transmite un impuls sau un mesaj nervos asemanator cu nu mic curent electric. In functie de directie si de sursa mesajelor si de numarul lor, fiecare centru al creierului le examineaza sau le transmite unei alte portiuni, unde vor fi procesate.
Activitatea electrica
Creierul este tot timpul activ, prin el circulând milioane de impulsuri in fiecare secunda. Unele dintre aceste mesaje sunt legate de activitati constiente -cele asupra carora detinem controlul, cum ar fi mersul, vorbitul, si scrisul. Alte mesaje provin din procesele vitale ale organismului, ce se desfasoara in mod automat spre exemplu respiratia, bataile inimii si digestia alimentelor pe care le consumam.
In ultimii 25 de ani cercetatorii au reusit sa elaboreze harta celei mai mari parti a creierului, localizând diferite zone ce îndeplinesc anumite functii. Ei au realizat acest lucru prin folosirea unor tehnici variate. Prin plasarea unor senzori electrici pe suprafata capului si introducerea unor electrozi (ace conducatoare foarte subtiri ) in creierul animal si uneori chiar in cel uman, au reusit sa traseze caile impulsurilor, care circula de exemplu de la ochi sau de la urechi spre centrul vizual sau aditiv.
Efectele ranilor sau ale indepartarii pe cale chirurgicala a anumitor regiuni ale cortexului –portiunea fina si incretita de la suprafata creierului –indica faptul ca acestea contin centrii ce au functii specifice. Insa acestea pot sa nu fie singurele zone ce îndeplinesc functiile respective. Spre exemplu ranile in unele regiuni ale lobilor frontali, situati in fata emisferelor cerebrale, provoaca dificultati in intelegerea vorbirii. Persoana respectiva este incapabila de a emite sunete cu inteles de vorbire. Un alt efect asemanator este cauzat de rani in zonele posterioare emisferelor. In acest caz persoanele respective nu pot intelege o vorbire constanta, aceasta fiind întrerupta in mai multe segmente.
Un aranjament de unitati
Dintre toate mamiferele, omul are creierul cel mai avansat si mai dezvoltat (desi nu are cele mai mari dimensiuni). La toate vertebratele, creierul consta din 3 unitati structurale principale: emisferele cerebrale, trunchiul cerebral si cerebelul.
Emisferele cerebrale au rol in procesarea mesajelor ce provin de la organele de simt.
Trunchiul cerebral este compus in special din fibre nervoase ce leaga celelalte doua unitati .
Cerebelul prezinta portiuni destinate echilibrului si coordonarii activitatii musculare, dar este prevazut si cu cai nervoase spre si de la sira spinarii, precum si nervi conducatori de mesaje, spre organele majore ale organismului.
De-a lungul evolutiei creierului, diferite portiuni ale sale s-au dezvoltat
in modul cel mai potrivit precum supravietuirea organismului. La oamenii ai caror stramosi au trait in copaci, coborând apoi pe pamant, unde era plin de pradatori, iar competitia pentru hrana era foarte mare, emisferele cerebrale au devenit mai mari si mai complexe, fiind centrii foarte importanti pentru interpretarea si prelucrarea informatiilor provenite de la simturi. La Homo sapiens, omul modern sau „intelept” , emisferele cerebrale cuprind 80% din volumul creierului.
La nivelul functional