Aparatul digestiv
Preocuparile omului legate de alimentatie sunt tot atât de vechi ca si existenta sa. Modurile în care s-au manifestat aceste preocupari au fost foarte diferite, în raport cu perioadele istorice de dezvoltare. Ceea ce a ramas permanent este necesitatea alimentatiei: “mâncam ca sa traim”.
Multiplicate prin creativitatea omului, sursele de alimente au devenit din ce în ce mai bogate, sortimentele din ce în ce mai variate. Cu toate aceste cuceriri, omul epocii contemporane este departe de a fi rezolvat problemele legate de alimentatie.
Exista, în etapa actuala, pe plan mondial în domeniul alimentar, doua situatii contrarii:
subalimentatia cronica din tarile subdezvoltate, urmata de cortegiul bolilor specifice denutritiei;
supraalimentatia în tarile intens industrializate si dezvoltate economic, urmata de asemenea de cortegiul bolilor caracteristice acestei situatii: afectiuni degenerative, cardiovasculare, obezitate, diabet etc.
1.Aparatul digestiv si fiziologia acestuia:
Pentru a putea întelege mai bine cauzele si evolutia bolilor generate de nefunctionarea aparatului digestiv sau ale functiilor acestuia este necesar un studiu al acestui aparat.
Aparatul digestiv este alcatuit din tubul digestiv si glandele anexe.
1.1.Tubul digestiv :
Tubul digestiv sau canalul alimentar este alcatuit din mai multe segmente:
cavitatea bucala, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire si intestinul gros. Aceste segmente se înlantuie sub forma unui tub continuu de calibru diferit, începând de la orificiul bucal, pe unde patrund alimentele, pâna la orificiul anal, prin care sunt eliminate reziduurile.
În drumul sau de la orificiul bucal pâna la orificiul anal, tubul digestiv strabate craniul visceral, gâtul, toracele (mediastinul), cavitatea abdominala, marele si micul bazin. Cea mai mare parte a tubului digestiv se gaseste în cavitatea abdominala, care este delimitata în partea superioara de muschiul diafragm, iar în cea inferioara comunica cu cavitatea pelviana, de unde si denumirea de cavitate abdominopelviana.
Peretii diferitelor segmente ale tubului digestiv sunt alcatuiti din patru straturi sau tunici, care de la interior pre exterior sunt: tunica interna sau mucoasa, tunica submucoasa, tunica musculara si tunica externa. Structura acestor tunici difera de la un segment la altul, fiind adaptata functiilor de masticatie, deglutitie, digestie, absortie si expulsie.
Tunica interna sau mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu si un corion. Epiteliul , de tip pavimentos startificat la nivelul cavitatii bucale, a faringelui, esofagului si canalului anal, este de tip cilindric unistratificat în restul tubului digestiv. Corionul se compune dintr-un tesut conjunctiv lax în care se gasesc vase sanguine, fibre nervoase si glande. Asadar, în segmentele care se gasesc deasupra diafragmului, epiteliul este adaptat functiilor de masticatie si deglutitie, iar în cele subdiafragmatice acesta este adaptat functiilor de secretie si absortie.
Tunica submucoasa este formata din tesut conjunctiv lax în care se gasesc numeroase vase si formatiuni nervoase, iar în unele segmente si glande structura submucoasei înlesneste alunecarea mucoasei pe tunica musculara în raport cu miscarile care au loc în timpul contractiei tunicii musculare. La nivelul esofagului, stomacului, intestinului subtire si intestinului gros, tunica submucoasa este despartita de tunica mucoasa printr-o patura subtire de tesut muscular format din fibre dispuse într-un strat intern circular si un strat extern longitudinal, care poarta numele de musculatura mucoasei. Contractia acestui strat face ca mucoasa sa prezinte niste cute denumite plici, diferite de la un segment la altul.
Tunica musculara este alcatuita din tesut muscular striat la nivelul peretilor cavitatii bucale, faringelui si partii superioare a esofagului si din tesut muscular neted în restul tubului digestiv. Tesutul muscular este dispus în doua straturi: unul intern circular si altul extern longitudinal. Între cele doua straturi se afla tesut conjunctiv lax, vase sanguine si limfatice, precum si formatiuni nervoase. La nivelul intestinului gros, fibrele longitudinale sunt dispuse în forma de benzi, numite tenii. De asemenea, în anumite zone fibrele circulare se condenseaza, formând sfinctere.
Tunica externa de la nivelul portiunii supradiafragmatice a tubului digestiv si a canalului anal este constituita din tesut conjunctiv lax si poarta numele de adventice. La nivelul stomacului, al intestinului subtire si al intestinului gros, tunica externa este alcatuita din seroasa peritoneala, de unde si denumirea ei de tunica seroasa. Ea este formata dintr-un mezoteliu cu celule turtite, asezate pe un tesut conjunctiv dens.
1.2.Glandele anexe :
În tubul digestiv se gasesc numeroase glande, unele în peretii sai, altele constituind organe glandula...