Calmari
Cel mai mare exemplar cunoscut în literatura stiintifica este cel aruncat pe o plaja din Noua Zeelanda , în 1880 . El avea o lungime de aproximativ 20 m , din care 10-12 m erau tentaculele, care la calmarii morti sunt deosebit de elastice si usor de întins , de aceea stabilirea dimensiunilor lor este ne sigura . Ochii calmarilor uriasi sunt cei mai mari ochi din lumea animala, putând avea diametrul de 25 cm, adica de doua ori mai mare decât la balena albastra , care ajunge 130 tone . „Punga cu cerneala” ajunge la 1m lungime si arata ca un sac foarte alungit . „Ciocul de papagal” este de marimea unei unei foarfeci
Calmarii uriasi apartin genului Architeuthis . De-a lungul anilor au fost descrise cel putin 19 specii, dar astazi teutologii, mentioneaza doar trei : Architeuthis dux, A. martensi si A. sanctipauli .
Deoarece majoritatea exemplarelor gasite erau fie esuate pe plaja, fie scoase din continutul stomacal al casalotilor, conditiile în care traieste Architeuthis nu sunt foarte bine cunoscute. Faptul ca, printre numeroasele animale înghitite de un casalot, se gasesc de obicei resturile de la câte un singur calmar urias, a condus la idea ca Architeuthis traieste solitar, exceptând probabil perioada de împerechere. Extrem de putine capturi au fost facute cu plase traulate la adâncimi de 200-375 m. In largul coastelor Californiei, de la 600 m, într-un punct în care fundul oceanului era la 4000 m, a fost scos un trntacul sectionat proaspat. De-a lungul coastelor Newfoundland-lui (Canada), au fost semnalati calmari uriasi înotând chiar la suprafata, iar fundul oceanului se afla acolo la 100 m ; în Pacific, de asemenea au fost vazuti la suprafata, dar deasupra unor adâncimi de 4000 m. Exemplare de Architeuthis au fost gasite ti în apropierea insulelor Hawaii, unde adâncimea oceanului coboara la câteva mii de metri.
Cu ce se hranesc calmarii uriasi ? Cu diferite animale marine, printre care pesti mici si cefalopode, pe care le captureaza cu tentaculele. Opt dintre cele zece brate sunt mai scurte si au pâna la 50 cm circumferinta la baza; celelalte doua, mult mai lungi (cca 10 m) au numai 25 cm la baza.
Studiile efectuate au aratat ca ventuzele de pe tentaculele lui Architeuthis au diametrul de 2,5-5,2 cm.
Uni cercetatori l-au descris pe Archhiteuthis drept un foarte bun înotator, nu aceasta este realitatea. Fata de ceilalti calmari, în majoritate excelenti înotatori, Architeuthis are o musculatura putin dezvoltata, iar înotatoarele sale sunt relativ mici si slabe. Sistemul de blocare a sifonului pentru evacuarea apei sub forma de jet este mai putin dezvoltat decât la calmarii buni înotatori. Aceste caracteristici, ca si multe altele îi fac pe cei nai multi cercetatori sa-l considere un animal de mare adâncime, care se ridica uneori aproape de suprafata.
Calmarul urias acumuleaza în muschii mantalei ioni de amoniu (NH4( ) care fac ca greutatea sa specifica sa scada. Fara NH4( în tesuturi , calmarul este mai greu decât apa de mare, dar cu NH4( animalul este perfect echilibrat în apa, fara a mai trebui sa-si consume energia înotând continuu. Primele observatii privind faptul ca Architeuthis concentreaza în muschi ioni de amoniu au fost facute de trei teutologi americani, care mâncând o bucatica de calmar urias, au constatat gustul amar dat de amoniac.
Cefalopodele sunt comestibile pentru om? Raspunsul categoric este DA! Despre acesta ca si despre alte cefalopode ce traiesc în adâncurile oceanelor vom afla.
...