Celula-unitatea structurala si functionala a lumii vii
INTRODUCERE
Cu 300 de ani în urma, englezul Robert Hooke(1665) a privit la un microscop rudimentar o sectiune printr-o bucata de pluta si a observat niste camarute separate prin pereti rigizi. Acestea au primit numele de celule (lat. cella - camera)
Mult mai târziu... O data cu perfectionarea microscopului optic a devenit posibil studiul componentelor celulare: membrana, citoplasma, nucleul, cloroplaslelc, vacuolele ele. (lig. 2 si 3).
Structura celulei cu o parle restrânsa a componentelor ei a fost descrisa mai întâi, la plante (M. Schleiden - 1838) si apoi, la animale (T. Schwann -1839). Putin mai târziu a luat nastere teoria celulara care sustine, în principal, ca toate plantele si animalele sunt alcatuite din celule nucleatc.
Descoperirea microscopului electronic a extins câmpul cercetarilor asupra componentelor celulare pâna la dimensiunea macromoleculetor (de ordinul nanomctrilor - 1 nm = 10 ' m). La nivelul structurilor electronice se verifica ideea unitatii materiei vii, întrucât dispar, în marea lor majoritate, deosebirile dintre celulele diferitelor organisme.
în conceptia actuala, celula este unitatea biologica structurala si functionala a materiei vii. Ea intra în componenta tuturor organismelor, fiind cea mai mica unitate vie capabila sa se multiplice.
Celula apare ca un ansamblu de parti diferite care se gasesc într-o strânsa corelatie si interactiune, formând un lot unitar. Ea este un sistem deschis, aflat într-un permanent schimb de materie si energie cu mediul.
Celulele, fie ca au o existenta individuala, fie ca fac parte din organizarea unui individ pluricelular, au, în general, toate caracteristicile vietii. Ele manifesta functii neîntâlnite în sistemele nevii ale materiei si anume:
• pot conserva mediul intern pe baza acumularii si transformarii materiei si a energiei;
• sintetizeaza compusi proprii dupa reguli precise (un anumit cod);
• au capacitate de refacere si autoreproducerc;
• mnnifestâ reactii adaptative fata de conditiile variabile ale mediului.
Forma celulelor, r-'orma celulelor difera în functie de rolul pe care îl îndeplinesc. Ea este mai putin variata la plante decât la animale. Celulele pot fi: sferice, ovale, cubice, cilindrice, prismatice, poliedrice, stelate, fusiforme etc. (fîg. 4). Dimensiunile celulelor. Majoritatea celulelor nu se vad cu ochiul liber. Dimensiunea medie a celulelor vegetale si animale este de 10-100 (iin. Unele celule sunt foarte mici {la om, spcrmatozoidul=5 um, iar hematiilc= 7-7.5 um; cea mai mica bacterie are 0,0005 jim). Alte celule sunt foarte mari (ovulul uman= 150 jim). Sunt si celule care se vad cu ochiul liber (celulele din fructul de pepene verde si portocala, fibrele de in sau cânepa, celulele musculare striate, unii neuroni, precum si celulele gigante cum sunt ovocitele de la pasari si reptile; ovocitul de strut are un diametru de 9 cm).
Tipuri de celule. Celulele se împart, dupa absenta sau prezenta unui nucleu individualizat, în ptocariote si eucariote.
• Celulele procariote nu au un nucleu individualizat, delimitat de citoplasma prinlr-o membrana, ci numai o masa nucleara care se numeste nucleo\id. Ele reprezinta unitatea de structura si functie a organismelor procariote dintre care fac parte bacteriile (fig. 5).
• Celulele eucariote au nucleul bine individualizat, delimitat net de o membrana si constituie temelia tuturor organismelor eucariote (fig. 6).
Celulele vegetale si animale sunt celule eucariote tipice. Structura lor este similara, însa prezinta anumite particularitati.
PROPRIETATI FIZICE Sl CHIMICE ALE CELULEI
întreaga substanta vie din celula constituie protoplasma. Ea se deosebeste de materia nevie printr-o serie de proprietati fizice si chimice.
Proprietati fizice. Protoplasma este un lichid vâscos, incolor si transparent. Gradul de vâscozitatc creste o data cu îmbatrânirea celulei.
Starea fizica a protoplasmei, proprie materiei vii, este Ac sistem coloidal, format dintr-un amestec de particule coloidale si molecule prinse în ochiurile unei retele proteice. Mediul de dispersie este apa, iar faza dispersata o constituie particulele coloidale foarte mici de substante organice numite micele. Ele se afla într-o continua miscare. Micelele se pot aglomera în complexe care cresc gradul de vâscozitate. Coloizii pot trece usor de la starea de sol (fluid) la starea de gel (aspect de gelatina). Trecerile sunt reversibile si influentate de diferiti factori: temperatura, unele substante,/»// etc. între starea protoplasmci si functiile ei exista o strânsa legatura (de exemplu, curentii cttoplasmatici sunt legati de starea de sol, iar diviziunea celulara de starea de gel).
Compozitia chimica. în celula se gasesc peste 60 de elemente chimice, dintre care, C, H, N, O, P si S sunt elementele de baza.
Componentele chimice ale celulel...