Clonarea
Între stiinta si vrajitorie
Un om reprezentând copia altuia nu mai este o fiinta umana. Clonarea se înrudeste cu genocidul, pentru ca se bazeaza, ca si acesta, pe selectia genetica“.
Anul 1997 a fost anul de rascruce pentru comunitatea internationala a oamenilor de stiinta. Clonarea umana - posibilitatea oferita de ingineria genetica de a obtine indivizi identici, în serie - a scandalizat întreaga lume, mai ales morala crestina.Lumea trebuie informata asupra celor doua experimente de clonare animala efectuate în doua dintre cele mai dezvoltate state ale lumii,S.U.A, unde o oita,Dolly si fost copiata genetic de catre doi scotieni, cu succes. Al doilea experiment,mult mai îndraznet a avut loc în Coreea de Sud, unde oamenii de stiinta sustin ca au reusit clonarea unui embrion uman de la o femeie. Reactiile oamenilor de stiinta (geneticieni, medici, biologi, biotehnologi etc.) fata de posibilitatea clonarii fiintei umane sunt însa împartite. Tehnica genetica ce permite clonarea fiintei umane reprezinta, în realitate, o practica neo-alchimica pe care canoanele Bisericii o anatemizeaza, alaturi de vrajitorie si magie.
Am urmarit, ca crestini, impactul acestei „noutati stiintifice“ a clonarii adusa de anul 1997. Nimeni nu s-a asteptat sa se înregistreze pozitii ferme, fundamentate pe principiile moralei crestine, întrucat la ora actuala nu se mai poate vorbi de o medicina crestina.
Totusi, o reactie dura, prompta, formulata în termeni lipsiti de echivoc, vine din partea unui membru al Comitetului Consultativ National de Etica din Franta. Profesorul Jean-François Mattei considera ca Natiunile Unite trebuie sa declare, urgent, tehnica genetica a clonarii umane drept crima impotriva umanitatii. Profesorul francez a acordat recent (ianuarie, 2003) un fulminant interviu agentiei de presa France Press in care a declarat:
„Un om reprezentând copia altuia nu mai este o fiinta umana. Clonarea se înrudeste cu genocidul, pentru ca se bazeaza, ca si acesta, pe selectie genetica“.
Prin urmare, aceasta a fost reactia unui om de stiinta din Franta catolica. În Germania protestanta, însa, reactiile fata de clonarea umana s-au înscris pe alte „coordonate etice“. Într-un mai vechi numar al revistei Deutschland (decembrie 1997 - care apare prin Ambasada Germaniei si în tara), unul dintre cei mai renumiti experti în probleme de genetica, prof. dr. Ernst Ludwig Winacker, isi face cunoscute conceptiile asupra clonarii umane. Din ianuarie 1998, prof. Winacker este presedintele Asociatiei Germane de Cercetare Stiintifica , este cofondator al Centrului de Genetica de la Universitatea München si membru al Comisiei de ancheta „Sanse si riscuri ale tehnologiei genetice". Mai mult, activitatea stiintifica a profesorului german a capatat si o conotatie religioasa (am putea spune chiar teologica), întrucit în prezent este presedintele „Institutului de Tehnica-Teologie-Stiinte ale Naturii“ din Germania. Cum se îmbina în gândirea acestui profesor german protestant stiinte precum Tehnica, Genetica si... Teologia? Eticianul german se arata „suficient de realist pentru a întelege lipsa de perspective ale interzicerii prin lege a anumitor cercetari din acest domeniu delicat care este clonarea fiintelor vii“. Dar conceptia sa despre lume si viata poate fi mai bine surprinsa din urmatoarele cuvinte consemnate în reviste Deutschland:
„Miscarea înseamna modificare, refuzul de a crea ceea ce este obisnuit. Din când in când este nevoie «sa spargi» structurile, pentru a reanranja lucrurile într-o noua ordine“.
Iata înca o proba de „luciferism stiintific” contemporan: „spargerea“ structurilor genetice (ADN) pentru a le rearanja tu, om limitat, dar trufas, într-o noua ordine, contrara lucrarii lui Dumnezeu.
?????????????
?Dupa cum se observa din graficele de mai sus, ?
primul reprezentând ADN-ul oii Dolly (?), iar celalalt al
"clonei"sale (?), grafice aparent identice ,din cel al
experimentului, trei molecule din 30.000 lipsesc, lucru care face
ca îmbatrânirea specimentului sa se realizeze de 9 ori mai repede
decât cea a unui mamifer normal , astfel pierzându-se si unele
functii vitale,putându-se ajunge la dezintegrare celulara si
descompunere.
Motivele pentru care religia respinge ideea ...