Istoria cofeinei
Plantele ce contin cofeinã s-au dezvoltat datoritã ridicatei protectii fatã de actiunea bacteriilor, ciupercilor si insectelor.
Cofeina inhibã actiunea bacteriilor si a ciupercilor si cauzeazã sterilitate anumitor insecte, scãzand numãrul acestora. In plus, cofeina pãtrunde in sol si inhibã cresterea buruienilor, ceea ce poate duce la distrugerea plantelor respective. Plantele ce contin cofeinã produc si inmagazineazã cofeinã in seminte de cafea, departe de propriile locatii pentru divizarea celulelor, tocmai pentru a se feri de efectele otrãvitoare/nocive ale acesteia.
Cele mai multe plante ce contin cofeinã au fost descoperite si folosite incã din Epoca de Piatrã, adicã aproximativ acum 600.000-700.000 de ani in urmã. Acei oameni mestecau semintele, scoarta si frunzele mai multor plante si asociau probabil consumul de plante ce contineau cofeinã cu modificãrile de comportament si stare.
Cafeaua era probabil cultivatã si consumatã pentru a inlãtura oboseala, a stimula vigilenta si a imbunãtãti starea de spirit. La inceput e posibil sã fi fost consumatã sub formã de pastã sau chiar boabe si abia mult mai tarziu s-a descoperit cã prin introducerea in apã fierbinte se pot obtine rezultate sporite.
Ceaiul a fost folosit drept bãuturã fierbinte si utilizat ca medicament. Insemnãrile aratã cã in China se folosea incã de acum 4.700 de ani si a pãtruns in Japonia alãturi de alte aspecte de ordin cultural in jurul anului 600 d.Hr., insã a trebuit sã trecã 700 de ani pentru a intra definitiv in viata de zi cu zi a japonezilor.
Acestia numesc ceaiul “ch`a”, iar chinezii “t`e” (se pronunta “tai”). Comerciantii germani au adus cu ei ceaiul si, in ciuda costului ridicat, s-a rãspandit rapid in intreaga Europa.
Ceaiul era foarte popular in coloniile Americii si pentru a-si intãri statutul de mare putere colonialã, Guvernul britanic instituie o taxã specialã pentru acesta (alãturi de alte câteva articole). Ca rezultat al acestei taxe, colonistii au boicotat importul de ceai si au inceput sã foloseascã substituenti, in special cafea. Boicotul a degenerat intr-o revolutie in data de 16 decembrie 1773, când un grup de revolutionari deghizati in indieni au pãtruns pe trei dintre navele englezesti ce detineau ceai si au vãrsat cotinutul (342 lãzi de ceai) in Golful Boston. Acest incident faimos in istoria Americii, cunoscut sub numele de “The Boston Tea Party”, o datã cu represaliile ce au urmat din partea Guvernului britanic, a ajutat la declansarea Revolutiei Americane.
Primele insemnãri referitoare la cafea au fost descoperite in niste documente din secolul al X-lea, de provenientã arabã. Pe de altã parte, existã dovezi cã incã din secolul al VI-lea cafeaua era cultivatã si consumatã in Etiopia. O legenda arabã povesteste cã un tanãr pãstor de capre, a descoperit virtutile stimulente ale tufelor de cafea când caprele sale au mâncat din acestea si au devenit foarte zburdalnice.
Boabele de cafea mai erau mestecate incã in Africa secolului al XIX-lea. La inceput arabii au creat un vin prin zdrobirea boabelor de cafea si fermentarea sucului obtinut. La inceputul secolului al XI-lea ei au inceput sã foloseascã boabele pentru a obtine o bãuturã caldã, numitã “qahwah”.
Pe mãsurã ce consumul de cafea s-a rãspandit, oamenii au adecvat feluritelor limbi aceastã denumire, devenind “café”, “kaffe”, “koffie”, ”coffee”. Pe la sfârsitul secolului al XVII-lea germanii plantau cafea in insula Java. In urmãtorii 50 de ani, francezii, apoi englezii aveau plantatii in coloniile din Caraibe. Cultivarea cafelei s-a rãspandit in America Centralã si de Sud si la inceputul secolului al XIX-lea Brazilia depãsea Indonezia si devenea principalul exportator de cafea.
Pe la 1860, in Statele Unite se consumau trei sferturi din productia mondialã de cafea, mai mult de jumãtate din aceasta provenind din Brazilia.
Utilitatea medicalã a cofeinei
S-a demonstrat cã actiunea cofeinei asupra organismului uman este una de crestere a ritmului respirator prin stimularea acelei pãrti a creierului responsabilã cu nivelul dioxidului de carbon din sânge.
Cofeina poate mãri ritmul respirator prin consolidarea actiunii diafragmei, care este principalul muschi implicat in procesul de inspiratie si expiratie. Un studiu a arãtat faptul cã aceasta mai poate fi folositoare si celor cu afectiuni pulmonare, care au probleme respiratorii. Pacientii astmatici au probleme respiratorii datoritã canalelor bronhice comprimate. Medicamentul numit teofilinã a fost indelung folosit in tratamentul astmului deoarece dilata canalele bronhice si usura respiratia. Recent, un studiu a demonstat faptul cã si cofeina are acelasi efect. Cu toate acestea, doza necesarã (echivalentã cu aproximativ nouã cesti de cafea pentru o persoanã de talie medie), produce efecte secundare nedorite: tremur si lipsã de echilibru.
Pe lângã efectele benefice in afectiunile respirator...