Comportamentul porcinelor



Cresterea porcinelor în conditii de tip intensiv industrial, în colectivitati mari a impus reducerea spatiului de crestere afectat porcinelor si un mod de viata artificializat.
Drept consecinta au aparut unele fenomene de comportament diferite fata de cele observate la porcinele crescute în libertate.
Rezultatele cercetarii stiintifice si observatiile din unitatile de productie conduc la concluzia ca efectele comportamentului au o importanta deosebita, putând produce unele perturbari în procesul de productie cu repercusiuni economice, mai ales în conditiile deficitare de crestere.
Specialistul în cresterea porcinelor trebuie sa cunoasca foarte bine comportamentul acestora din urmatoarele motive:
sa modeleze tehnologia de crestere, tinând cont de comportamentul natural al porcinelor
sa poata adapta, pe cât posibil comportamentele porcinelor la conditiile de crestere, comportamentele nu sunt fixe ele se pot modifica ontogenetic prin procesul de ameliorare.
Comportamentul reprezinta o manifestare a animalului efectuata ca raspuns la un anumit eveniment (stimul) care are loc în imediata sa vecinatate, în corp sau în „mintea sa”.
Comportamentul reflecta unul din mecanismele de baza ale adaptarii organismului la factorii climaterici, de nutritie, interni si de grup. Diferite aspecte ale comportamentului sunt, de regula, studiate dupa finalitatea lor, distingându-se astfel mai multe tipuri de comportamente.
comportamentul de investigatie;
comportamentul alimentar;
comportamentul de eliminare;
comportamentul de cautare a locului cel mai propice;
comportamentul de solicitare a îngrijirii;
comportamentul sexual;
comportamentul conflictual;
comportamentul de grup.
1. Comportamentul de investigatie la porcine se bazeaza pe miros si gust. Orice obiect nou cu care un porc vine în contact este în prima faza mirosit, dupa care acesta este introdus în gura pentru a vedea daca acesta este si comestibil. Porcinele sesizeaza cele patru tipuri de gust (dulce