Dinozaurii
Studiul stiintific al dinozaurilor se bazeaza pe urmele fosiliere, adica pe ramasitele fiintelor de odinioara, conservate în stratul de roca. Paleologii au reusit sa reconstituie originea, aspectul fizic, mediul de viata, reproducerea si raspândirea dinozaurilor pe întreaga planeta.
Din micile neregularitati ale oaselor, specialistii au putut considera chiar si musculatura acestor animale. Oasele mai ofera date si despre unele boli ale dinozaurilor. Daca un specialist priveste un craniu de dinozaur de 200 milioane de ani, îsi poate forma o imagine destul de clara despre marimea creierului si modul de hranire al animalului caruia îi apartinea. Ouale fosilizate ne furnizeaza date despre micii dinozauri. Exista însa câteva întrebari pe care cercetatorii le rezolva mai greu: nu stim, de exemplu, daca dinozaurii aveau par, sau ce culoare avea pielea?
Epoca dinozaurilor
Istoria de 4,5 miliarde de ani a Pamântului este împartita în era geocronologie. Epoca dinozaurilor se extinde pe cea mai mare parte a erei Mezozoice. Mezozoicul este împartit în trei perioade geocronologice: Triasicul (cu 256-208 milioane de ani în urma), Jurasicul (acum 208-146 de milioane de ani în urma) si Cretacicul (cu 146-65 de milioane de ani în urma).
Pe Pamânt au existat reptile cu mult înainte de aparitia dinozaurilor. La începutul Triasicului au început sa se dezvolte câteva grupuri noi, printre care reptilele Cynodonta: acestea fiind foarte agile, atacau turmele de erbivore. Membrele majoritatii reptilelor ancestrale nu erau verticale, atasându-se de corp dintr-o pozitie laterala, la fel ca la sopârlele din zilele noastre.
Aceste reptile au fost înlocuite mai târziu cu archozaurii („sopârle dominante”). Conformatia unor astfel de archozauri era diferita de a celorlalte, dar membrele aveau deja o pozitie verticala. Acesta a fost probabil primul pas spre formarea prototipului reusit al dinozaurilor. (Numele lor provine din greaca antica: deinos - înfiorator si sauna - sopârla). La sfârsitul perioadei Triasice, Pamântul era deja populat de dinozauri adevarati. Perioada de glorie au trait-o în Cretacic. Cele aproape doua mii de specii de dinozauri descrise pâna în prezent se împart în doua grupe principale: erbivore si carnivore.
Sauropodele
Au existat dinozauri de talie mica, ca de exemplu Compsognathus, cel mai mic rapitor, si dinozauri uriasi, cum ar fi sauropodele (dinozauri cu „membre de sopârla”). Cele din urma erau ierbivore de talie impresionanta; aveau gâtul lung, care se termina printr-un cap foarte mic raportat la dimensiunile corpului. Datorita gâtului lung, puteau ajunge la frunzele gustoase din stratul superior al arborilor. Dintii incisivi, în forma de „grebla”, aducând frunzele de pe crengi, iar cu dintii molari, bonti, macinau hrana.
Diplodocus („sopârla dubla”) avea 26 de metri lungime si 11 tone greutate. Brachiosaurus („sopârla cu brat”) atingea 28 de metri lungime, 13 metri înaltime si 100 tone greutate, cât 16 elefanti africani.
...