Efectele biologice si mecanismele moleculare de actiune ale radiatiilor UV


Introducere

În ultimii ani s-a constatat ca incidenta cancerului cutanat a crescut în mod alarmant (Shore, 2001). Aceasta observatie a dirijat interesul specialistilor spre investigarea efectelor biologice ale radiatiilor UV solare. Este cunoscut faptul ca expunerea la radiatii UV determina efecte imediate (eritem si pigmentare) si efecte întârziate (îmbatrânirea prematura a pielii si diferite forme de cancer) (Robert, 1999).
Spectrul UV al luminii solare cuprinde domeniile: UVC (190-290 nm), UVB (290-320 nm) si UVA (320-380 nm). Întrucât stratul de ozon al stratosferei retine în totalitate radiatiile UVC si partial radiatiile UVB, la suprafata Pamântului ajung numai radiatii UVA, si în mica masura radiatii UVB (Huda, 2000).
Radiatiile din domeniul UVA si UVB actioneaza prin mecanisme diferite. Radiatiile UVB au o energie mai mare comparativ cu radiatiile UVA si sunt absorbite direct de o serie de constituenti celulari, ca de exemplu acizii nucleici, proteinele si acidul urocanic. Radiatiile UVB exercita un efect mutagen, fiind principalul agent responsabil de aparitia cancerului cutanat (de Gruijl, 2000).
Fotonii UVA au o energie mai mica decât fotonii UVB, dar au o pondere de peste 90% din energia solara din spectrul UV de la suprafata Pamântului. In plus, radiatiile UVA penetreaza cu usurinta epiderma, actionând asupra stratului proliferativ bazal al epidermei si chiar asupra componentelor sanguine din derma (Leszczynski si colab., 1996). Radiatiile UVA actioneaza asupra constituentilor celulari în mod indirect, prin mecanisme oxidative ce implica formarea speciilor reactive de oxigen (anioni superoxid, peroxid de hidrogen, radicali hidroxil, radicali peroxil, si oxigen singlet). Speciile reactive de oxigen au o durata de viata relativ scurta, dar sunt extrem de reactive, reactionând cu cea mai mare parte a constituentilor celulari: acizi nucleici, proteine, lipide, polizaharide. Actiu