1.Citoplasma neuronala



1.1 Citoplasma neurolnala, elastica si deformabila, are o structura complexa, în care coexista emulsii si solutii si prezinta o reactie alcalina, cre trece spre cea acida pe masura înnaintarii în vârsta. Este constituita din hialoplasma ( omogena si hialina ) si organitele intracelulare – formatiuni adaptate diferitelor functii neuronale.

În compozitia citoplasmei predomina apa (65-95%), al carei procent creste progresiv de la nucleu spre periferia celulei. Componente caracteristice materiei vii, detinatoarele proprietatilor biologice fundamentale, proteinele citoplasmatice reprezinta 15 – 20% din greutatea celulei, fiind predominante atât ca holo- cât si ca hetero-proteine. Cercetari biochimice a aratat ca macromoleculele proteice din citoplasma sunt dispuse în lanturi polipeptidice paralele, unite între ele prin legaturi de hidrogen, electro-valente, Van der Walls, covalente, sau prin punti disulfidice. Macromoleculele proteice sunt unite între ele prin conexiuni intramoleculare constituind micelii, care, prin legaturi intermicelare, formeaza o retea tridimensionala neordonata ce va alcatui citoscheletul. În formarea agregatelor macromoleculare un rol important pentru stabilirea legaturilor – maimult sau mai putin labile, în functie de anumiti factori externi sau de starea functionala a celulei – au H+ si electrolitii, care patrund în scheletul intermicelar si determina formarea câmpurilor electrice, cu rol important în mentinerea si organizarea citoscheletului, a carui structura este într-o perpetua miscare prin ruperea si înnodarea continua a legaturilor în cautarea unui echilibru fluent pe care materia vie nu-l gaseste niciodata. Citoplasma mai cuprinde lipide sub forma de lecitine, cefaline, sfingolipide, cerebrozide, precum si glucide, fie ca elemente structurale (mucopolizaharide), fie ca substante de rezerva (glicogen). În sfârsit, în citoplasma se gasesc si saruri minerale (1%) sub forma de ioni sau combinatii cu alti compusi,