Functiile hipotalamusului
Functiile hipotalamusului
Diencefalul sau creierul intermediar este un segment al encefalului interpus intre mezencefal si telencefal si este alcatuit din mai multe mase de substantã nervoasã si anume: talamus, metatalamus, subtalamus, epitalamus si hipotalamus.
Hipotalamusul este alcãtuit dintr-o portiune supraoptica situatã deasupra tracturilor optice, din tuber cinereum (tuberculul cenusiu), neurohipofiza si corpii mamilari. Privitã in ansamblu, structura internã a hipotalamusului constã din intricarea celor doua substante, cenusie si alba.
Substanta cenusie este comasatã sub formã de nuclei, dintre care cei mai importanti sunt nucleii supraoptici, situati deasupra tracturilor optice, nuclei paraventriculari, asezati lateral, nuclei tuberali, situati în tuber cinereum, si nuclei mamilari asezati in corpii mamilari.
Substanta albã este alcãtuitã din trei feluri de fibre: internucleare, aferente si eferente. Fibrele internucleare leagã diferiti nuclei hipotalamici intre ei, iar cele aferente vin de la nucleul dorsal al vagului, de la mezencefal, calea optica, formatiunile olfactive, talamus, sistemul extrapiramidal si de la scoarta cerebralã. Fibrele eferente pleacã din hipotalamus si conduc impulsurile nervoase spre mezencefal, talamus, hipofizã, trunchiul cerebral, tractul optic si scoarta cerebralã.
Fibrele care pleacã de la hipotalamus spre centrii vegetativi din substanta reticulate a trunchiului cerebral si spre nucleii vegetativi ai nervilor cranieni formeazã fasciculul longitudinal dorsal. Un alt fascicul important este fasciculul supraopticohipofizar, care face legatura dintre nuclei supraoptici si neurohipofizã.
Activitatea hipotalamusului este coordonatã si reglatã de catre scoarta emisferelor cerebrale, la nivelul cãreia se efectueazã analiza finã a diverselor informatii venite de la periferie si se elaboreazã reactii adaptative corespunzãtoare prin intermediul hipotalamusului si al altor formatiuni subcorticale. Sc
