Variabilitatea genetica si mostenirea caracterelor la om
Spre deosebire de alte entitati biologice, omul este o fiinta biosociala: formarea lui s-a produs în urma unui îndelungat proces de evolutie biologica, pe de o parte, si de dezvoltare sociala, pe de alta. Parasind lumea animala, omul a ramas parte a naturii.
Ca si la alte fiinte vii, la om caracterele si însusirile sunt determinate de structuri genetice, iar transmiterea lor de la o generatie la alta are loc conform legilor ereditatii, descoperite de G. Mendel. De asemenea, la om ca si la alte organisme, materialul genetic îl reprezinta ADN-ul localizat în cromozomi. Numarul de cromozomi din celulele somatice este egal cu 46, pe când celulele sexuale contin doar 23.
În cromozomii fiecarei celule se contine informatia genetica care asigura deosebirea fiecarei fiinte umane de bacterii, alge, melc, broaste, vrabii, soareci s. a. m. d. Tot odata, în ele se mai contine informatia cu privire la faptul cum va fi nuanta pieii individului dat, culoarea si structura parului, culoarea si taietura ochilor, forma nasului, grupa de sânge si o multime de alte particularitati morfologice, fiziologice si biochimice, care deosebesc un om de altul si-l fac unic pe fiecare dintre noi.
Sa încercam sa exprimam prin cifre volumul acestei informatii. Lungimea tuturor filamentelor moleculelor de ADN din nucleul unei celule umane este egala cu circa patru metri. Daca ar fi sa întindem într-o linie dreapta toate moleculele de ADN din totalitatea celulelor unui om, lungimea lor generala ar acoperi distanta de la pamânt pâna la soare.
Conform unor calcule aproximative, cromozomii fiecarei celule umane contin câteva milioane de gene. De aceea la om posibilitatile variabilitatii combinative a caracterelor si însusirilor sunt cu mult mai mari decât la alte specii biologice.
Numai operându-se cu cele 23 de perechi de cromozomi fiecare parinte poate da teoretic aproximativ 10 miliarde de combinatii ereditare.
F. Dobjanschii, eminent geneticiian american, a calculat ca chiar daca fiecare cromozom uman ar contine doar câte o mie de gene, fiecare gena ar avea doar doua varietati (alele dominante si recesive) si atunci ar fi posibila existenta unui numar de indivizi cu combinatii ereditare diferite, care ar depasi cu mult cantitatea tuturor electronilor din Univers.
Duna cum vedem, segregarea si redistribuirea libera a genelor (recombinarea), care însoteste formarea celulelor sexuale, precum si caracterul întâmplator al fecundatiei ovulului, constituie cauza colosalei varietati a oamenilor. În natura nu exista doi indivizi cu constitutie genetica identica. Fiecare om are în sine o garnitura specifica de gene, fapt care si face ca fiecare din noi sa se prezinte ca o etnitate individuala si irepetabila. Chiar si într-o familie cu multi copii parintii remarca întotdeauna ca ei prezinta deosebiri - adesea foarte exprimate - în înclinatii si gusturi, în trasaturi de caracter, în particularitati de comportament si în atitudinea lor fata de cei din jur - desi acesti copii traiesc în conditii de viata similare si sunt tratati cu aceiasi afectiune de catre parinti. Unul este zvapaiat, altul încet, unul e sociabil, altul timid, unul e excesiv de pedant în ceea ce priveste curatenia, altul e un neângrijit, unul sta ore întregi pentru a monta un aparat de radio, iar altul nu are nici cel mai mic interes pentru aparatele de radio si mestereste diferite bibelouri artistice, unul s-a înscris la facultatea de fizica, iar altul - la arte si aceasta enumerare poate continua la infinit!
În acelasi timp, chiar si din observatii dintre cele mai superficiale si întâmplatoare, absolut cotidiene, descoperim la cutare persoana anumite similitudini cu cineva din reprezentantii generatiilor genetice precedente si în aceste cazuri spunem: «leit taica-sau», «copia bunicii». Si, de remarcat, aceasta asemanare pe care o surprindem, tine nu numai de aspectul exterior, ci si de trasaturile de caracter mostenite. Este tot atât de iute din fire si de ne înduplecat sau moale si nehotarât, un fantezist si un visator sau este închis si irascibil, ca, sa zicem, tatal sau bunicul.
Daca unul din parinti are parul de culoare întunecata, iar altul de culoare deschisa, copiii vor mosteni parul întunecat. Daca unul din parinti are ochi caprui, iar altul albastri, urmasii vor avea ochii caprui„ chiar daca în genotipul lor sunt prezente ambele tipuri de gene - dominant si recesiv.
Începând cu generatia a doua, are loc segregarea caracterelor si din aceasta cauza în fenotipul copiilor se manifesta nu numai caractere ale parintilor, dar si caractere ale stramosilor. Trei copii vor avea ochii caprui, asa cum îi au parintii lor directi, iar ...