IARBA DE SUDAN – Sorghum sudanense Stapf

1. Importanta furajera
Originea acestei specii se afla în regiunile din Africa Tropicala, respectiv Podisul Sudanului, de unde s-a raspândit în zona temperata, din emisfera nordica si sudica.
Introducerea ierbii de Sudan în structura plantelor furajere se datoreste urmatoarelor însusiri:
? rezistenta deosebita la temperaturile ridicate din timpul vegetatiei si la seceta;
? productivitate ridicata si capacitate mare de regenerare, realizând 3-4 recolte în timpul perioadei de vegetatie;
? în hrana animalelor se foloseste sub forma de masa verde proaspata, fân, semisiloz sau siloz;
? este considerata o specie importanta în conveierul verde din zonele secetoase, asigurând furajul necesar pe o perioada lunga de timp;
? rezista la pasunat, de aceea poate fi valorificata direct de catre animale printr-un pasunat rational;
? valoarea nutritiva a furajului este ridicata: fânul contine în medie, 11% proteina, 3 % grasimi, 26 % celuloza.

2. Însusiri morfologice si fiziologice

Sistemul radicular este fasciculat, puternic ramificat si profund, ajungând la peste 2 m adâncime în sol, ceea ce explica rezistenta deosebita la seceta.
Tulpinile, formate din noduri si internoduri, ajung la maturitate la peste 2 m înaltime, iar frunzele lanceolate au o pozitie alterna pe tulpina.
Inflorescenta este un panicul dens, asezata la extremitatea tulpinii, formate din spiculete uniflore grupate câte trei.
Fructul este o cariopsa ovoidala, acoperita de palee si glume. La maturitate coacerea boabelor este neuniforma.

3. Sistematica si soiuri

Iarba de Sudan face parte din familia Gramineae, genul Sorghum, specia Sorhum sudanense Stapf., sectia Arundinacea, cu doua serii: spontanea si sativa. Seria sativa include numeroase specii cultivate (pentru furaj, boabe si maturi), caracterizate prin inflorescente cu densitate variabila, cu spiculete sesile, persistente la maturitate, fapt ce înlatura pierderile prin scuturare.
În tara noastra se cultiva soiurile