Iepurii
Zburlindu-si spinii galbeni sub ierbi si uscaciuni, Un rnacies din vara, uitat printre razoare, Adaposteste-n taina, pierdut in rugaciuni, Un iepure cu ochii aprinsi ca doi taciuni Pe care toamna-si lasa tntiia ei racoare. d1c15ccDictonul „fricos ca un iepure" ar trebui reconsiderat, deoarece acest urechiat, cel mai popular vinat din fauna noastra cinegetica, prezentat in multe fabule, legende si povestiri, nu este deloc fricos in realitate, dind adesea reale dovezi de curaj, atunci cind isi apara puii de atacul unor rapitoare, cind patrunde in sate, sau pur si simplu indirjin-du-se sa supravietuiasca in ciuda numerosilor sai dusmani.
Pina nu de mult, iepurii erau considerati ca facind parte din ordinul Rodentia (rozatoare), dar actuala lor pozitie sistematica ii situeaza in ordinul Lagomorpha, familia Leporidae, datorita faptului ca se deosebesc de rozatoare prin urmatoarele caractere: maxilarele pot face miscari verticale si orizontale, ca si la rumegatoare; membrele an-teri-oare nu servesc la apucarea sau tinerea hranei, ca la rozatoare si, in sfir-sit, examenele serologice care confirma o apropiere de rumegatoare, nu de rozatoare. Desi sint raspinditi pe toate continentele, iepurii au citeva elemente caracteristice comune: talie mijlocie, pavilioanele urechilor mult alungite in raport cu capul, membrele posterioare m%j lungi si cu cite patru degete, spre deosebire de cele anterioare care au cite 5 degete. Se hranesc cu vegetale, au un intestin foarte lung, al carui cecum are o capacitate de 10 ori mai mare detit cea a stomacului. Pe maxilarul inferior au 2 incisivi, separati de molari printr-un spatiu liber numit diasteraa. Pe maxilarul superior au 4 incisivi. Acesti 6 incisivi sint intr-o permanenta crestere, echilibrata de tocirea lor prin roadere.
Iepurii sint deosebit de prolifici, conditie esentiala de supravietuire fata de ravagiile facute de numerosii lor dusmani.