Introducere
Natura fundamentala a interactiunii ereditate – mediu este prezentata de van der Oord (1999) în declaratia ,,…efectul diferentiat al aceluiasi mediu asupra indivizilor cu ereditati diferite”. Asocierea dintre mediu si expresia fenotipica a genotipului a fost investigata înca de la începuturile geneticii biometrice (Hill, 1962).









Interactiunea între mediu si genotip a avut implicatii începând cu plantele si animalele continuând cu principiile evolutiei si a selectiei naturale. Tema prezentata aici începe prin definirea atât a genotipului cât si a mediului folosit în cercetarea interactiunii. Odata ce genotipul si elementele mediului sunt delimitate, interactiunea va fi prezentata în termeni fenotipici, norme de reactie si selectie. Efectele interactiunii folosesc modele specifice de a cuantifica interactiunea. Exista o varietate de modele viabile, doua modele simple, clasificarea si regresia genotipului.
Genotip
În ordinea discutiei, implicatiile genotipului asupra mediului interactioneaza asupra caracteristicii expresiei unui organism, trebuie sa descriem tipurile de genotipuri si medii care evidentiaza interactiunea. Definitia clasica a genotipului este totalitatea genelor unui individ. Luând în considerare acest caz homozigotii si heterozigotii se diferentiaza prin schimbarea unei alele.
Pentru a studia interactiunile ereditate–mediu, folosirea urmatoarei definitii a genotipului este aplicabila doar când apar schimbari semnificative în expresia fenotipului, independent de mediu. Un exemplu bun este gât – golas, genele din gaini.











Aceasta gena cauzeaza de la 20% la 40% reducerea cresterii penelor la pasarile heterozigote si homozigote comparate cu volumul normal de pene la pui.
S–a observat ca iepurii de Himalaya crescuti la o temperatura


























ridicata au blana alba cu exceptia cozii, labutelor si urechilor care sunt ne