Interactiunile dintre nutritie si performantele de reproductie ale vacilor cu productii mari de lapte

Tendintele economice în cresterea vacilor cu lapte solicita fermierul sa devina mai eficient în toate aspectele productiei de lapte. Principalii factori care contribuie la obtinerea de profituri sunt nutritia si reproductia vacilor, între care exista o strânsa corelatie. Pentru a mentine si a spori nivelul productiei de lapte marfa într-o ferma, vacile trebuie sa fete la intervale de cca 12-13 luni. Tinând seama de durata gestatiei (285 de zile) si de durata involutiei uterine si a anestrului dupa fatare (45-60 de zile), înseamna ca intervalul de timp în care femela trebuie sa ramâna gestanta dupa fatare este destul de scurt (20-40 de zile). Aceasta perioada se suprapune cu perioada productiei maxime de lapte. Pentru vacile care fata primavara, perioada de pregatire pentru o noua gestatie coincide cu perioada de trecere de la furajarea din stoc, cu furaje conservate, la hranirea cu masa verde, ceea ce constituie un stres pentru organism. Nivelul productiei de lapte si stresul alimentar pot influenta negativ functia de reproducere, concretizata prin lipsa manifestarii caldurilor pe o perioada mai lunga de timp (anestru dupa fatare) si rate de fecunditate scazute.
La rumegatoare, relatia dintre nutritie si reproductie este complexa, se gaseste sub controlul fermierului si trebuie evaluata cu mare atentie. Cerintele nutritionale pentru sustinerea functiilor ovarelor, a fecundatiei, nidatiei si gestatiei timpurii sunt de 30-40 de ori mai mici, comparativ cu necesarul pentru întretinere si productia de lapte. În cazul vacilor lactante, furajarea inadecvata în prima luna de la fatare, coroborata si cu rezervele energetice proprii reduse (depozite corporale de grasime), are influente negative asupra reluarii activitatii ovarelor dupa fatare si a fecunditatii.
Cel mai important aspect al nutritiei vacilor cu lapte îl constituie componenta energetica a ratiei (amidon, ce