Liliecii au sugerat o epocala inventie



Un prim pas l-a facut savantul italian Lazzaro Spallanzani ,care,in vara anului 1793,a batut
de sute de ori drumul spre clopotnita catedralei din Padova pentru a face o extrem de intere-
-santa experienta cu liliecii ce atarnau ciorchine la incheieturile prafuite ale ultimei bolti.Intai
a intins numeroase fire subtiri intre tavan si podea ,apoi a luat cativa lilieci ,le-a aplicat ceara
pe ochi,dupa care le-a dat drumul.A doua zi a prins liliecii cu ,,lentile’’ de ceara si ,spre sur-
-prinderea sa,a constatat ca stomacul lor era plin de tantari.Deci aceste animale nu aveau
nevoie de ochi pentru a vana.Spallanzani a tras concluzi ca liliecii sunt inzestrati cu un al
saselea simt,necunoscut,care le permite sa se orienteze in zbor.
Informat de experientele lui Spallanzani,naturalistul elvetian Charles Jurine s-a gandit sa infunde urechile liliecilor cu ceara.Rezultatul a fost neasteptat.Incapabili sa mai distinga obiectele inconjuratoare,liliecii se izbeau de pereti.Care putea fi explicatia acestui comportament ?Oare micile animale vedeau cu urechile ?
Celebrul anatomist si paleontolog francez Georges Cuvier,cea mai inalta autoritate a timpului sau in materie de biologie,a contestat cercetarile lui Spallanzani si ale lui Jurine si a emis el insusi o ipoteza destul de ingenioasa.Liliecii-spunea Cuvier-poseda un simt al pipaitului foarte fin,localizat mai ales pe pielea extrem de subtire a aripilor,sensibila la presiuni infime ale aerului care se formeaza intre aripi si obstacol.Astfel,animalul nu ar avea decat sa ocoleasca obstacolul,semnalat printr-o schimbare de presiune.Aceasta ipoteza a avut credit mai bine de 150 de ani in cercurile stiintifice mondiale.
Cu totul intamplator,in 1912,Maxim,inventatorul mitralierei cu incarcator automat,a emis ipoteza ca liliecii se orienteaza cu ajutorul ecoului produs de zgomotul p