MADUVA SPINARII (MEDULLA SPINALIS)
Maduva spinarii si-a pastrat organizarea metamerica fiind alcatuita din mai multe segmente suprapuse, fiecare dintre ele inervând schematic un teritoriu cutanat (dermatomer), muscular (miomer) si visceral. Macroscopic metameria este indicata de locul de origine în succesiune regulata, al perechilor de nervi spinali. Toate neuromerele functioneaza ca un tot sub actiunea coordonatoare si controlul centrilor superiori.
Asezare si raporturi. Adapostita în canalul vertebral, maduva spinarii are ca limita superioara un plan orizontal care trece pe marginea superioara a arcului posterior al atlasului, iar ca limita inferioara un plan orizontal care trece prin discul separator dintre prima si a doua vertebra lombara. Lungimea ei este în medie de 43 cm la femeie si 45 cm la barbat. Maduva nu ocupa în întregime lungimea si largimea canalului vertebral. În largime maduva este separata de peretii ososi ai canalului printr-un spatiu perimedular, împartit prin prezenta membranelor medulare de învelis, meningele, într-un spatiu epidural (cavum epidurale) cuprins intre peretele osos si dura mater, un spatiu subdura; virtual situat între dura mater si arahnoida si un spatiu subcrahnoidian (cavum subarachnoideale) cuprins între arahnoida si pia mater în care se gaseste lichidul cerebrospinal (liquor cerebrospinalis). În lungime, din cauza ca maduva se termina la nivelul L2, nu exista o corespondenta între segmentele medulare si cele ale coloanei vertebrale: maduva cervicala (pars cervicalis) se întinde pâna la vertebra C6, maduva toracica (pars thoracica) pâna la T9, maduva lombara (pars lumbalisj pâna la vertebra T11, iar maduva sacro-coccigiana pâna la L2. Ca o consecinta, radacinile nervilor spinali care se îndreapta spre orificiile intervertebrale pentru a parasi canalul vertebral iau o directie cu atât mai oblica caudal cu cit distanta dintre neuromerul de origine si orificiul intervertebral de acelasi numar, este mai mare. Astfel, în regiunea cervicala inferioara diferenta este de doua vertebre, în regiunea toracica superioara de trei vertebre, în regiunea toracica inferioara de patru vertebre, în regiunea lombara inferioara de cinci vertebre, iar în regiunea coccigiana de 11 vertebre. Asa se explica de ce începând din regiunea toracica inferioara radacinile devin din ce în ce mai lungi, distanta intre originile lor foarte mica si de ce sînt nevoite sa se apropie una de alta de asa maniera incit ajung sa acopere si sa ascunda conul medular si filum terminale, luând dispozitia numita în "coada de cal".
Configuratia externa. Maduva are înfatisarea unui cilindru plin, usor turtit în sens anteroposterior. În dreptul regiunilor cervicala între C3-4-D1-2 si lombara între D10-L1, maduva prezinta doua regiuni mai voluminoase, intumescenta cervicala (intumescentia cervicalis) si infumescenta lombara (intumescentia lumbalis), ce corespund radacinilor membrelor si plexurilor brahial si lombar. Intumescenta lombara se termina cu conul medular (conus medullaris) continuat cu filum terminale, segment rudimentar al maduvei. Filum terminale prezinta un segment superior înconjurat de cele trei membrane meningeale, având pe fata laterala câteva fascicule de fibre nervoase, care probabil reprezinta radacinile nervilor coccigieni 2 si 3 si un segment inferior fuzionat cu dura mater ce se întinde pâna pe fata dorsala a primei vertebre coccigiene. Canalul centrnl (canalis centralis) medular se continua în filum terminale pe o distanta de 5-6 mm, apoi se dilata formând ventriculul terminal (ventriculus terminalis).
Fata anterioaraa maduvei prezinta pe linia mediana un sant larg si adânc, fisura mediana (fissura mediana), în profunzimea caruia se vede comisura alba (commissura alba). În aceasta fisura, într-o pâsla de tesut conjunctiv pial (linea splendens), se gasesc arterele perforante, ramuri ale arterei spinale anterioare. De o parte si de alta a fisurii se gasesc cordoanele anterioare medulare drept si stâng (funiculus anterior), ce se întind lateral pâna la santul lateral ventral, locul de emergenta a radacinilor anterioare ale nervilor spinali.
Fata posterioara prezinta pe linia mediana un sant putin adânc, santul median posterior (sulcus medianus sive posterior) si lateral de acesta, de fiecare parte, câte un cordon posterior (funiculus posterior) ce se întinde pâna la santul lateral posterior (sulcus lateralis posterior), locul de intrare a radacinilor posterioare ale nervilor spinali. În regiunea cervicala a maduvei, fiecare funicul posterior este divizat prin prezenta unui sant intermediar (sulcus intermedius posterior) în doua fascicule. Între santul lateral anterior si cel lateral posterior se gaseste cordonul lateral (funitulus lateralis).
Configuratia interna. La interior maduva spinarii este alcatuita din substanta alba (substantia alba), periferica, ce înconjoara substanta cenusie (substantia grisea), ...