Meioza (în limba greaca meion = mai putin si oxis = conditie) reprezinta tipul de diviziune celulara caracteristica organismelor cu alternanta de faze (haploida - diploida). Prin intermediul meiozei are loc reducerea la jumatate a materialului genetic cromatic (a numarului de cromozomi) a celulei somatice, preconditie a formarii celulelor sexuale (a gametilor).     Procesul a fost presupus de Weismann care, în 1887, preciza ca organismele sunt constituite din soma si germen. Prima diviziune meiotica a fost observata si descrisa de catre Strasbourger, la Angiospermate, în 1888. Elucidarea deplina a procesului diviziunii meiotice a avut loc însa abia în 1905, prin cercetarile efectuate de catre Farmer si Moore.    Asemenea mitozei, meioza este o diviziune indirecta (cariochinetica). De obicei, celulele ce se vor divide prin meioza, se deosebesc de cele ce se vor divide prin mitoza, deoarece prin intermediul anumitor modificari, cresc mult în volum. La plante, de exemplu, tesutul constituit din celule ce urmeaza sa se divida meiotic, poarta numele de tesut arghesporial.     Spre deosebire de mitoza, meioza este mai complicata, are o durata mai mare de timp si se compune în realitate din 2 diviziuni succesive - diviziunea I meiotica sau diviziunea heterotipica (numita si diviziune reductionala) si diviziunea II meiotica sau diviziunea homeotipica (cunoscuta si sub numele de diviziunea equationala).
 
     Concluzionând, se poate afirma ca diviziunea meiotica are o mare importanta în asigurarea imensei variabilitati individuale, prin cele 2 mecanisme pe care le determina - recombinarile intracromozomiale (Crossing-over) si intercromozomiale (asortarea aleatorie a cromozomilor ce migreaza spre unul sau altul dintre poli). Ulterior, prin procesul fecundarii, se restaureaza statutul diploid al descendentei, forma concreta de existenta a indivizilor, speciile eucariote evoluate, dar se asigura si sansele aparitiei multitudinii de indivizi diferiti ca genotip si fenot