Schimbul permanent de substante si energie dintre organism si mediu se numeste metabolism si constituie functia fundamentala a vietii ; încetarea metabolismului determina moartea organismului.
Pentru eliberarea energiei ce se gaseste acumulata în substantele alimentare, au loc în organism reactii chimice (enzimatice), în urma carora rezulta si substante ce vor fi eliberate în mediul extern. Energia intrata în organism nu se pierde, ci se transforma si se întoarce în mediu sub alte forme.
Glucidele se gasesc în proportie mare în alimentele de origine vegetala (grâu, porumb, orez, fructe, legume, zahar, miere), si în cantitate mai mica cele de origine animala (lapte). În alimente, se gasesc cu structura chimica diferita: unele au molecula mica, monozaharide (glucoza, galactoza), altele au molecule duble, dizaharide (maltoza, lactoza), si în sfârsit altele, cu molecula cea mai mare, polizaharidele (amidon, glicogen, celuloza). Glucidele nu pot fi absorbite de organism decât în urma digestiei, care le transforma în molecule nozaharide, singurele capabile sa strabata bariera intestinala, sa treaca în sânge si sa ajunga la ficat. Aici o parte se transforma prin sinteza în glicogen, ca substanta de rezerva, iar o alta parte trece în circulatia generala pentru a fi folosite de tesuturi si organe.
Glucidele intra în compozitia citoplasmei si din ele se elibereaza aproximativ 60% din totalul energiei consumata de organism (1 gram de glucoza elibereaza 4,1 calorii). Eliberarea de energie se face prin oxidarea glucidelor în citoplasma si transformarea lor pâna la apa si bioxid de carbon. La nevoie si glicogenul de rezerva din ficat poate fi transformat în glucoza (monozaharid) si trecuta în sânge pentru consum. Nivelul glucozei în sânge este mentinut constant 1-1,5 grame la litru. Când glucidele sunt în exces, ele se pot transforma si în grasimi si se depun ca atare în organism.
Lipidele (substante grase) s