Schimbul permanent de substante si energie dintre organism si mediu se numeste metabolism si constituie functia fundamentala a vietii ; încetarea metabolismului determina moartea organismului.
Pentru eliberarea energiei ce se gaseste acumulata în substantele alimentare, au loc în organism reactii chimice (enzimatice), în urma carora rezulta si substante ce vor fi eliberate în mediul extern. Energia intrata în organism nu se pierde, ci se transforma si se întoarce în mediu sub alte forme.
Glucidele se gasesc în proportie mare în alimentele de origine vegetala (grâu, porumb, orez, fructe, legume, zahar, miere), si în cantitate mai mica cele de origine animala (lapte). În alimente, se gasesc cu structura chimica diferita: unele au molecula mica, monozaharide (glucoza, galactoza), altele au molecule duble, dizaharide (maltoza, lactoza), si în sfârsit altele, cu molecula cea mai mare, polizaharidele (amidon, glicogen, celuloza). Glucidele nu pot fi absorbite de organism decât în urma digestiei, care le transforma în molecule nozaharide, singurele capabile sa strabata bariera intestinala, sa treaca în sânge si sa ajunga la ficat. Aici o parte se transforma prin sinteza în glicogen, ca substanta de rezerva, iar o alta parte trece în circulatia generala pentru a fi folosite de tesuturi si organe.
Glucidele intra în compozitia citoplasmei si din ele se elibereaza aproximativ 60% din totalul energiei consumata de organism (1 gram de glucoza elibereaza 4,1 calorii). Eliberarea de energie se face prin oxidarea glucidelor în citoplasma si transformarea lor pâna la apa si bioxid de carbon. La nevoie si glicogenul de rezerva din ficat poate fi transformat în glucoza (monozaharid) si trecuta în sânge pentru consum. Nivelul glucozei în sânge este mentinut constant 1-1,5 grame la litru. Când glucidele sunt în exces, ele se pot transforma si în grasimi si se depun ca atare în organism.
Lipidele (substante grase) se gasesc în proportie mare în alimentele de origine animala (unt, slanina, carne de porc) si unele fructe (alune, nuci, masline). Ele nu pot fi absorbite în organism decât sub forma componentelor lor, adica sub forma de glicerina si acizi grasi. În tubul digestiv, lipidele sunt descompuse în glicerina si acizi grasi, care trec în circulatia limfatica si sangvina, resintetizându-se sub forma de grasimi specifice omului. În citoplasma celulara sunt oxidate pâna la bioxid de carbon si apa, eliberându-se o mare cantitate de energie : 1 gram de grasime elibereaza 9,8 calorii. Alta parte din aceste grasimi se depoziteaza ca material de rezerva în celule adipoase de sub piele sau în jurul unor organe (rinichi, intestin, etc.), de unde sunt mobilizate si folosite la nevoie.
Protidele se gasesc în alimente de origine animala (carne, oua, lapte) si vegetala (fasole, mazare, linte, soia, etc.). Cele de origine animala se asimileaza mai usor în organism decât cele de origine vegetala.
Protidele sunt substante fundamentale pentru buna functionare a organismului; ele nu pot lipsi din alimentatie. Pe lânga rolul lor energetic, au în special rol plastic (formator), contribuind la cresterea organismului si la refacerea tesuturilor distruse prin functionarea si uzura organismului. De asemenea, ele intra în alcatuirea hormonilor, fermentilor, enzimelor si anticorpilor, care au rol important în functiile si apararea organismului.
Moleculele mari de protide, sunt desfacute prin actiunea fermentilor, în diferite segmente ale tubului digestiv, în aminoacizi, singura forma capabila sa strabata mucoasa intestinala si sa treaca în sânge; acestia ajung la celule si sunt folositi pentru sinteza protidelor proprii fiinte umane; prin metoda atomilor marcati s-a constatat ca, în timp, toate protidele celulare sunt reînnoite; alta parte din aminoacizi sunt oxidate pâna la bioxid de carbon si apa, eliberându-se energie (un gram de protide elibereaza 4,1 calorii) sau sunt folosite pentru sinteza glucidelor si lipidelor. Aminoacizii nu se depun sub forma de rezerva.
Apa constituie 70% din greutatea corpului unui adult, fiind repartizata în plasma sangvina, în lichidul interstitial, în limfa si în citoplasma celulara. În tinerete, organismul contine mai multa apa; paralel cu înaintarea în vârsta, organismul se deshidrateaza.
Omul adult are nevoie de aproximativ 2-2,5 litri de apa în 24 de ore. Fara apa un om moare în câteva zile prin deshidratare, pe când fara hrana poate trai 35-40 zile.
Apa provine din 2 surse:
din lichidele si alimentele ingerate
din oxidarea substantelor organice în procesul de dezasimilatie
În organism, apa alcatuieste partea fundamentala a mediilor interne (plasma sangvina, lichidul tisular si limfa); are rol de solvent al substantelor care se absorb prin s...