Nasterea


Nasterea unui copil este un proces natural. Vom urmari diferitele stadii ale nasterii, de la primele simptome ale acesteia, pâna la sosirea copilului pe lume.

Dupa noua luni de la conceptie, dezvoltarea copilului ajunge la faza în care acesta poate supravietui în afara uterului. Nu se stie exact care este factorul ce declanseaza procesul nasterii, dar în mod cert acesta este legat de faza de maturitate pe care o atinge fatul.
Pregatirile pentru sarcina încep în cursul ultimilor saptamâni de sarcina. Hormonii din sângele mamei înmoaie muschii si ligamentele organelor solicitate la nastere, facând astfel posibila dilatarea în timpul nasterii. Copilul se pregateste si el pentru acest eveniment, folosindu-se de hormoni speciali, denumiti corticosteroizi, produsi de glandele suprarenale.
Corticosteroizii pregatesc plamânii copilului, determinând organismul sa produca o substanta care împiedica deteriorarea alveolelor pulmonare fragile; copii nascuti prematur, înainte ca aceasta substanta sa se formeze, nu pot respira singuri mult timp dupa ce se nasc. De asemenea, corticosteroizii provoaca depozitarea unor mari cantitati de carbohidrat glicogen, în diferite regiuni ale corpului. O parte este depozitat în muschii inimii, ajutând mai târziu inima sa bata, când cantitatea de oxigen este diminuata în timpul nasterii.

Fatul gata pentru nastere

Pozitia fatului în uter reprezinta un semn ca acesta este gata pentru nastere. În primele stadii ale dezvoltarii sale, copilul se misca liber în interiorul uterului, însa în ultimele saptamâni acesta nu se mai poate misca, deoarece uterul înceteaza sa mai creasca. În aceasta faza, copilul se fixeaza de obicei în pozitia de nastere, cu capul în jos, îndreptat spre cervix. Apoi, în ultima luna, copilul “cade” în cavitatea pelviana a mamei. Acest lucru este cunoscut sub numele de angajare a capului.
Copilul începe acum sa întinda peretii uterului. Acest lucru irita muschii uterini ai mamei; în acest timp coborârea copil