ORIENTAREA LILIECILOR


Liliecii sunt excelente zburatoare datorita patagiului bine devoltat sustinut de carpiene si de falangele degetelor de la membranele anterioare si care se întinde pana la coada . Degetul I este liber si prevazut cu o ghiara. Tot ca o adaptare la viata de zbor au oasele usoare si subtiri, iar cutia craniana este compacta, cu suturi sterse, cusca toracica este rigida iar sternul prezinta carena care sustine muschii pectorali.

Emisferele cerebrale sunt netede la speciile mici si prevazute cu un sant longitudinal la speciile mari. Creierul mic (cerebelul) este foarte mare având rol in coordonarea miscarilor din timpul zborului.

Liliecii se orienteaza foarte bine si evita obstacolele in timpul zborului de noapte.Au o hrana variata formata din insecte; unele sunt hematofage, frugivore, carnivore care vâneaza pasarele si lilieci mai mici, iar altele ihtiofage.

Sunt animale crepusculare si nocturne, cu vederea redusa. Pentru orientare se folosesc de ecoul provocat de ultrasunetele emise in timpul zborului, ocolind obstacolele si depistand hrana. Acest mod de orientare nu este caracteristic numai liliecilor insa acestia au fost considerati intotdeauna animale misterioase in jurul carora s-au tesut povesti de groaza. De aceea ele au fost primele animale ce au intrat in vizorul cercetatorilor. S-au efectuat numeroase expierente, care au pus in evidenta rolul urechii liliecilor in orientarea spatiala pe intunrtic.

Relativ recent (1941), cercetatorii au fost in masura sa explice proprietatile fizice ale sunetelor de lilieci, sunete cu frecventa mai mare de 20 000 Hz, pe care urechea umana nu le poate percepe. Inca o taina a naturii fusese dezlegata. Faptul ca ultrasunetele sunt produse prin vibratia coardelor vocale nu mai este astazi un secret. Asemanarea dintre laringele liliecilor si fluier este izbitoare.

Procedeul este urmatorul: eliminarea cu mare viteza a aerului expirat de plamani produce un fluierat cu o frecventa de 30-150 Hz. Cele 5-