Problema omului s-a cerut cu insistenta sa fie rezolvata timp de milenii. Conform legendei biblice, omul a fost creat din “lut rosu” de catre forta divina prin insuflarea “spiritului nemuritor”. În antichitate, existau si conceptii ale originii omului din structuri materiale. De exemplu, Lucretius sustinea ca oamenii au aparut nemijlocit din pamânt, care avea o fertilitate înalta. Conceptii similare aveau Anaximandru si Empidocle.
Savantul enciclopedist Aristotel, studiind corpul omenesc, l-a inclus pe om în sistemul regnului animal, determinându-l ca “zoon politicon”.
O data cu descoperirea analogiei dintre structura corpului omului si maimutei de catre C.Galenus (medic si anatomist roman) si cu descrierile minutioase ale cimpanzeului de catre anatomistul englez E.Tyson (1696), a fost posibila clasificarea omului în cadrul regnului animal.
Ch.Linné clasifica omul alaturi de maimutele antropomorfe, rezervându-i un gen aparte – genul Homo cu specia Homo sapiens (Omul întelept).
Ceva mai târziu, J.B.Lamarck si Ch.Darwin sustineau ca omul s-a dezvoltat de la maimuta, absolutizând importanta factorilor biologici.
POZITIA OMULUI ÎN LUMEA ANIMALA
Omul este o parte componenta a naturii, având legaturi de rudenie în fond cu toate organismele vii (universalitatea codului genetic, structura celulara, compozitia chimica, caile metabolice principale etc.).
Asupra originii animale a omului indica si o serie de particularitati de structura si comportament cum ar fi: prezenta membrelor pentadactile, existenta a peste o suta de organe rudimentare, aparitia atavismelor, grupele sanguine asemanatoare, prezenta parazitilor comuni etc. Cu unele animale el se aseamana mai putin, cu altele (maimutele antropoide) – mai mult. Bineînteles, datorita actiunii factorilor sociali, oamenii în acelasi timp se deosebesc esential de animale. Ei, de exemplu, poseda vorbirea articulata, gândirea abstracta, posibilitatea confectionarii uneltelor de munca etc.

Omul ocupa în regnul animal urma