PADURILE DE CONIFERE


Padurea de conifere este cel mai întins habitat terestru din lume, ocupând o fâsie lata de aproximativ 1.300 km în emisfera nordica. Arborii vesnic verzi de pe aceasta arie întinsa cresc acolo unde este prea frig pentru padurile de foioase, dar prea cald pentru tundra.
Padurile de conifere care apar în mod natural se gasesc în emisfera nordica. Nu exista paduri de conifere în emisfera sudica deoarece continentele sudice nu se extind îndeajuns de departe spre sud. Din aceasta cauza acolo nu exista o vegetatie comparabila. Padurile din Noua Zeelanda, Tasmania si sudul Americii de Sud sunt paduri tropicale temperate, care includ si conifere. Pentru ca o padure sau un tinut împadurit sa fie considerat padure de conifere, trebuie sa contina conifere în proportie de cel putin 80 %.

O fâsie de arbori

Padurile de conifere formeaza o fâsie din Scandinavia spre est peste fosta Uniune Sovietica spre nordul Chinei, putin spre nord de Cercul Polar de Nord si spre sud de linia de latitudine de 50° în China. Întinderi semnificative de paduri de conifere apar si de-a lungul lantului muntos Himalayan, în Georgia (CSI) precum si în Alpi si în Pirinei (Europa).
În Europa de Nord vegetatia naturala originala de conifere se întinde dinspre est spre vest, în cea mai mare parte spre nord de linia de latitudine 40° si spre sud de golful Hudson, dar ajungând doar putin la nord de Cercul Polar de Nord în Teritoriile de Nord-Vest si în Alaska. Se mai întâlnesc întinderi semnificative de vegetatie de conifere în sud de-a lungul Muntilor Stâncosi de pe Coasta de Vest si spre vest de preriile centrale.
Padurile de conifere sunt legate în nord de tundra alpina si de deserturile de gheata, iar în sud, în Asia, de stepa si de desert. Taigaua are diferite semnificatii. Cuvântul „taiga” adesea denumeste padure de conifere. Pentru unii taigaua este însasi padurea de conifere. Pentru altii ea reprezinta granita nordica dintre padure si tundra, numita si padure de licheni,