Referat Pestii
Ordinul Acipenserides
Cuprinde urmatorii reprezentanti : Morunul, Cega, Nisetrul, Pastruga,
Viza, Sipul.
Caractere generale ale Acipenseridelor
Fac parte din familia Sturionilor si sunt renumiti pentru icrele lor negre.
Scheletul lor este în mare parte cartileginos, bolta cutiei craniene este osificata, iar nodocordul se mentine toata viata.
Craniul este alungit si formeaza un rostru.
Gura este asezata pe partea ventrala si este lipsita de dinti.
Nu au solzi, dar au cinci rînduri de placi osoase; branhiile sunt protejate de opercule, iar coada are doi lobi inegali.
Carnea si icrele acestor pesti sunt foarte apreciate în alimentatie.
Subclasa Actinopterygii — Actinopterigieni
Supraordinul Chondrostei (Palaeonisciformes) – Sturionii cartilaginosi
Caracteristici generale ale sturionilor cartilaginosi
Din sturionii care îi perioadele cele mai îndepartate ale istoriei Pamîntene erau larg raspînditi, au supravietuit în total doar doua ordine, cu trei familii, care traiesc în fluviile mari si în marile zonei temperate de nord. La acesti pesti, scheletul este incomplet osificat si craniul ramîne aproape exclusiv cartilaginos, fiind însa acoperit cu oase mari, tegumentare. Coada dorsala persista aproape în întregime, învelita într-o teaca de tesut conjunctiv. Se dezvolta inele cartilaginoase superioare si inferioare, care înconjura maduva spinarii si vasele. Ca aspect exterior, aceste specii de pesti se pot recunoaste printr-o proeminenta alungita a craniului (rostru) . Gura cu mandibule involuate, fiind situata pe fata inferioara, lasa impresia unei trompe. Pielea acestor animale, aproape toate de dimensiunile mari, contine solzi si placi osoase, iar organele interne, prin structura lor primitiva, amintesc înca organizarea rechinilor.
Sturionii din fam. Polipteridae, al caror corp, cu multe înotatoare dorsale este atît de bine acoperit cu placi romboidale, încît apare complet învelit într-o carapace, populeaza fluviile Africii tropicale. Specia din Nil (Polypterus bichir), cea mai cunoscuta, ajunge la lungimea de aproximativ un metru, pe cînd Polypterus senegalus, care traieste în Africa de Vest, atinge 40 cm., iar P. lapradei, care d asemenea traieste în Africa de Vest, ajunge la 90 de cm. lungime. Aceste specii reprezinta paleonisciformes, care au supravietuit pîna azi; înainte au fost considerate drept crosopterigieni, deoarece poseda o pereche de pulm oni asezati ventral si înotatoarea toracice musculoase cu baza solzoasa.
Formele cele mai specializate sînt sturionii propriu-zisi care apartin familiei Acipenseridae.
Acestia au pe corp 5 rînduri longitudinale de placi osoase (scuturi) si între ele scutele mici dispuse neregulat. Rostrul conic spatulat poarta ventral 4 mustati iar gura subterminala este fara dinti si prezinta buze groase. Corpul se prelungeste înapoi în lobul inferior al cozii. Sturionii traiesc în apele termale termale si semireci din emisfera boreala. Sînt mai abundenti în Asia si Europa orientala si foarte rari în Europa occidentala. Dat fiind ca sturionii au o importanta economica deosebita mai ales în Europa orientala constituind un produs valoros de pescuit în Dunare, în Marea Neagra, în Caspica si în Volga ca si în bazinele marilor fluvii din Extremul Orient ei vor fi descrisi mai amanuntit.
Sipul (Acipenser Sturio)
Singurul sturion care se mai gaseste si pe coastele atlantice ale Europei poseda un bot moderat alungit, o buza superioara îngusta ti o buza inferioara groasa despicata la mijloc. Firele de mustata sunt simple. Scuturile mari laterale sunt dispuse compact unele lînga altele si scuturile dorsale de la mijloc sunt cele mai mari. Culoarea partii superioare este mult mai mare sau mai putin cafenie-închisa, iar în partea inferioara --alba argintie – lucioasa; scutirile au culoarea alba-murdara. Lungimea acestui peste poate sa ajunga pîna la 6 metri, de obicei însa are cel mult 2 metri. El se gaseste in Oceanul Atlantic, în Mediterana, în Marea Nordului si Baltica. În Rin se urca pîna la orasul Mainz, mai rar pîna la Basel.
Nisetrul (Acipenser guldenstadti)
In In În familia sturonilor, nisetrul ocupa – dupa morun- un loc important, datorita valorii sale economice. Corpul, îngrosat în partea din fata si îngust spre coada, este acoperit de 5-19 placi dorsalee, 28-50 placi laterale si 6-14 placi ventrale. De asemenea dintre cele cinci rînduri de scuruturi puternice de pe corp, se afla mici placute stelate, dispuse tot în siruri. Botul este scurt, rotunjit si lat. Coloritul este de obicei, galben-cenusiu. La exemplarele pescuite în mare coloritul este închis, în timp ce nisetrul din Dunare are o culoare galbuie. Obisnuit, atinge lungimea d...