Ne-am putea imagina o haina croita dintr-o singura bucata, care acopera corpul de la cap pâna la picioare, apara de vânt, rezista la apa este puternica, totusi elastica, iar pe deasupra se reînnoieste mereu? Nu? O purtam în fiecare zi: e pielea!
Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea întinsa a unui om adult acopera o suprafata de circa 2 metri patrati, cam cât un cearceaf obisnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce înseamna cam a douazecea parte din greutatea întregului corp.
Grosimea pielii variaza între 0,5 si 5 mm. Este relativ subtire în regiunile corporale putin expuse la uzura sau presiune, si mai groasa pe suprafetele care sunt mai solicitate, de exemplu pe talpi.
La microscop se poate observa ca pielea este formata din doua straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 – 30 de rânduri de celule moarte. Aceste celule sunt asezate una peste alta, asemeni unor tigle, de aceea pielea se întinde cu usurinta în timpul miscarii. În fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzeaza, fiindca celulele moarte sunt înlocuite în permanenta cu altele noi.
Reînnoirea pielii
Sub epiderma, în stratul germinativ, celulele se afla într-o continua diviziune. Celulele nou formate sunt apoi încarcate cu o proteina rezistenta, cheratina, care determina cheratinizarea celulelor. Pe masura ce iau nastere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi împinse spre exterior. O celula ajunge în stratul extern în trei – patru saptamâni, aceasta fiind durata ei de viata. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor solzisori abia vizibili. Un om în timpul vietii pierde sub aceasta forma aproximativ 18 kg piele.
Sub epiderma se gasesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea produc pigmentii numiti melanina, pentru a ne proteja de efectele daunatoare ale radiatiilor ultraviolete. Melanina absoarbe energia luminii, devenind mai închisa la culoare; acesta este motivul pentru care pielea se bronzeaza, daca este expusa la soare. Mai târziu, melanina migreaza spre suprafata pielii si se desprinde împreuna cu celulele moarte – pielea bronzata devine palida cu timpul. La cei cu pielea mai închisa, melanina este produsa în cantitati mai mari.
Rolul pielii
Apara interiorul organismului de loviri, taieri, ploaie si vânt, radiatii, lumina solara puternica si bacterii.
Daca taiem sau julim epiderma, pielea se vindeca fara cicatrice.
Terminatiile nervoase ale pielii sunt excitate sub efectul presiunii usoare, a presiunii puternice, sau a durerii. În vârful degetelor exista deosebit de multe terminatiuni de acest gen.
În epiderma, sub influenta razelor solare se formeaza vitamina D.
Transpiratia joaca un rol important în eliminarea excesului de sare precum si a altor substante.
Supraîncalzire si racire
Sub epiderma se întinde derma, mai groasa decât precedenta. Portiunea superioara a acesteia este întesata de o retea de colagen si elastina, care sunt niste proteine deosebite. Acestea asigura elasticitatea si flexibilitatea pielii.
În derma se gasesc numeroase vase sangvine. Atunci când ne este cald, capilarele se dilata, si se umplu de sânge. Daca suprafata pielii este strabatuta de mai mult sânge, organismul pierde o cantitate mai mare de caldura, adica se raceste. Din acest motiv ne înrosim în caldura mare. Daca ne este frig, capilarele sangvine din derma se îngusteaza, pentru a pierde mai putina caldura, iar pielea devine palida.
Sângele care curge prin aceste vase sangvine extrem de subtiri transporta substantele nutritive sub cele doua straturi ale pielii, iar de acolo va transporta produsii de catabolism. Daca pielea este traumatizata, în locul ranii sângele se coaguleaza si închide plaga. Cicatricea formata protejeaza împotriva agentilor patogeni si a pierderii exagerate de sânge.
În derma se gasesc si diferite terminatiuni nervoase: acestea vor transmite la creier excitatiile ce provoaca simtul tactil. Excitatiile dureroase sunt preluate de terminatiile nervoase ( receptorii ) care se ramifica în epiderma. În portiunea superioara a dermei se gasesc receptorii tactili, sau asa numitii corpusculi Meissner, care percep presiunile usoare. Ceva mai adânc sunt situati corpusculii Ruffini care percep caldura, respectiv corpusculii Krause, responsabili de perceperea frigului. Spre marginea inferioara a dermei se gasesc corpusculii Vater – Puccini, care au rol de a percepe presiunile puternice. Daca aceste terminatiuni nervoase trimit o informatie catre creier, sub efectul unor excitatii dureroa...