Plantele transgenice: metode si strategii pentru aplicatii practice

Transformarea genetica a plantelor, proces cunoscut si sub numele de “transgeneza” reprezinta la ora actuala principalul instrument de cercetare din biologia plantelor dar si un instrument important din punct de vedere practic pentru ameliorarea plantelor de cultura. Prin caracteristicile noi dobândite de plantele transgenice sunt raportate cu o frecventa foarte ridicata: rezistenta la ierbicide, la insecte, virusuri, obtinerea de plante cu sterilitate citoplasmatica masculina precum si obtinerea de plante de interes în scop medical.
Plantele reprezinta principala sursa de farmaceutice si substante chimice fine si de aceea, procesele cu privire la transformarea acestora au crescut în ultimii ani, astfel ca se poate vorbi de procese care implica modificarea a peste 30 de specii de plante cu importanta din punct de vedere economic.
Transgeneza este unul din domeniile ingineriei genetice vegetale iar la ora actuala cele mai importante strategii si probleme care se pun sunt concentrate asupra întelegerii stiintifice si dezvoltarii tehnice a unor sisteme bine puse la punct pentru transformarea a numeroase specii de plante.
Capacitatea de a introduce si exprima diferite gene straine la plante a fost descrisa pentru prima data în 1984 la tutun (De Block M., De Sonville A., Debrouwer D., 1995) si apoi a fost extinsa la peste 120 specii de plante apartinând a cel putin 35 de familii. Succesul transformarii genetice a plantelor s-a concretizat prin obtinerea de plante ornamentale, plante de cultura cu proprietati îmbogatite, plante medicinale, fructe, etc.
Procesele de diversificare si rafinament a tehnicilor de transformare pentru convenienta, eficacitate mare, genotipuri variate si caracteristici moleculare superioare vor continua cu efecte de lunga durata, astfel ca transferul genelor si regenerarea de plante transgenice sunt factori limitativi ai dezvoltarii si aplicarii sistemelor de transform