Biologia a stat o buna perioada de timp sub dominatia unei prejudecati izvorâta dintr-o întelegere gresita. Indusi în eroare de monopolul pe care anumite fiinte vii îl detineau asupra posibilitatilor de miscare, savantii le-au acordat cu darnicie acestora numele de „animale” (anima = suflet), considerându-le a fi singurele posesoare de organe de simt. În felul acesta, plantele erau privite ca vietuitoare inferioare, condamnate la o existenta vegetativa.
Nimic mai fals. Se poate afirma ca, dimpotriva, plantele - potrivit necesitatilor lor proprii - detin posibilitati de investigare a mediului si de actiune deplin corespunzatoare acestor necesitati. De exemplu, fasolea. Aceasta planta obisnuita, cataratoare, foloseste orice obiect înalt pentru a-si ridica frunzele verzi spre Soare. Catararea se realizeaza cu ajutorul cârceilor, care sunt foarte rezistenti si efectueaza o miscare de rotatie complicata. Ei se rotesc pe tot parcursul cresterii, acoperind o suprafata circulara din ce în ce mai mare, cautând, de fapt, un suport pentru a se agata de el. În momentul în care ajung la o distanta de 2-3 cm de un obiect oarecare, miscarea de rotatie este abandonata si cârceii se îndreapta cu hotarâre catre obiectul respectiv. Totul se desfasoara ca si cum fasolea ar „vedea”, dar este vorba despre alte simturi cu care sunt înzestrate plantele.
Lumea plantelor este de o complexitate mult mai mare decât se credea pâna nu de mult. În ea se desfasoara chiar razboaie necrutatoare, purtate cu arme chimice sofisticate. Cercetari facute de catre savanti din lumea întreaga, iar la noi în tara de catre dr. Marioara Godeanu si colaboratorii, au aratat ca plantele detin o certa posibilitate de a stabili legaturi de tip informational cu mediul. Aceste legaturi pot fi pe orizontala - cu alte plante, sau pe verticala – cu omul (în mod sigur) si probabil si cu animale.
Legaturile de comunicare între doua plante au fost demonstrate cu ajutorul termografiei, care a pus în evidenta un câmp comun pentru doua sau mai multe plante situate în apropiere. Acest câmp reproduce cu fidelitate schimbarile petrecute în starea plantelor. Astfel, în cazul agresarii uneia dintre plantele supuse testului, s-au observat emanatii ale celorlalte plante, îndreptate catre victima, parca pentru a-i da ajutor.
Ne punem, firesc, întrebarea: sa existe oare si în lumea plantelor o sensibilitate la suferinta aproapelui, dublata de tendinta de a sari în ajutorul celui aflat în suferinta?
Desi omul nu este în masura, înca, sa stie cum simt, sau cum gândesc plantele, reciproca nu este valabila; plantele au capacitatea de a cunoaste gândurile sau intentiile noastre si de a reactiona corespunzator, mai ales daca aceste gânduri sunt îndreptate asupra lor. În cadrul unui experiment original efectuat de R. Backster (S.U.A.), unei anumite persoane din echipa i s-a dat în sarcina sa agreseze o planta, prin amputarea unei frunze. Rând pe rând, membrii echipei s-au apropiat de planta, simulând fiecare intentia acestei agresiuni. Reactia plantei, urmarita pe un aparat special, a fost foarte slaba, aproape inexistenta. În momentul în care s-a apropiat persoana desemnata sa savârseasca agresiunea, cu toate ca aceasta si-a disimulat si în gând intentiile, reactia plantei a fost prompta si violenta.
Dr. Marioara Godeanu detine una dintre cele mai evidente dovezi ale modului în care o planta poate reactiona la gândurile si trairile umane. În cursul unui experiment filmat, dr. M. G. îsi concentra atentia asupra unei plante, în timp ce un aparat special înregistra expresia grafica a reactilor plantei pe o banda de hârtie. Experienta decurgea normal, când, pe neasteptate, a explodat un bec. Dr. Godeanu a avut o reactie de surpriza extrem de puternica, traita foarte intens. Experimentul s-a întrerupt. Ulterior, analizându-se banda de hârtie care înregistrase reactiile plantei, s-a constatat ca si aceasta reactionase extrem de puternic la emotia resimtita de dr. M. G. în momentul exploziei becului. Acul instrumentului de inscriptionare înregistrase curbe cu amplitudinea maxima posibila, fapt fara precedent în istoria experimentelor anterioare.
Când sunt obiectul unei agresiuni, plantele reactioneaza în moduri foarte evidente. Înregistrarea curentilor superficiali la plantele nestresate a pus în evidenta o evolutie ciclica, cu o periodicitate remarcabila, asemanatoare, în buna parte, cu aspectul curentilor cerebrali umani. În momentul unei agresiuni, biocurentii respectivi se intensifica paroxistic, putându-i asemui unui strigat.
Srigatul mut al plantelor ranite bântuie Terra. Acest adevar trebuie sa-l determine pe om sa-si completeze, pe de o parte, cunostintele pe care le detine despre lumea vie si, pe de alta parte, sa-si reconsidere pozitia fata de restul speciilor, care, indiferent cum le-am numi, sunt cu toate animate.
Bibliografie: