Polenizarea

Plantele, spre deosebire de animale, nu pot porni la drum pentru a gasi partener de imperechere. Ele sunt nevoite sa se bazeze pe alte elemente – cum sunt vantul, insectele sau chiar apa – pentru a transporta polenul de la o planta (sau o parte a plantei) la alta, si pentru a poduce seminte.
Polenizarea este importanta pentru plante, deoarece fara aceasta speciile nu s-ar putea reproduce. Polenizarea incrucisata, cand polenul ajunge pe stigmatul unei flori diferite (care poate fi si pe aceeasi planta), prezinta un avantaj fata de autopolenizare ca poate crea niste variante cu capacitati imbunatatite de adaptare la mediu.
Polenizarea prin intermediul vantului:
O modalitate raspandita de polenizare este cea realizata prin intermediul vantului, cand grauntele mici si usoare de polen, asemanatoare cu particulele de praf, se raspandesc prin intermediul miscarilor aerului. Asemenea polenizari putem intalni la multi copaci – stejar, frasin, brad – dar si la plante importante pentru economie, de exemplu la porumb. Membrii uneia dintre cele mai mari familii de plante – ierburile, se inmultesc prin polenizarea prin vant. Plantele care se polenizeaza prin vant trebuie sa produca cantitati mari de polen spre a se asigura ca intre miliardele de graunte de polen sa existe cateva care sa ajunga exact pe stigmatul florii corespunzatoare.Aceasta cantitate mare explica suferinta persoanelor alergice la polenul copacilor sau al ierburilor. Pe langa aceasta, graunta de polen trebuie sa fie foarte usoara, pentru ca si cel mai mic curent de aer sa o ridice. Din aceasta cauza grauntele de polen sunt foarte fine, ca un fir de praf. Daca scuturam bine amentul trestiei de alune, creanga inflorita a unui brad sau un manunchi de ierburi inflorite, atunci adesea se ridica un nor de polen. Unele plante polenizate prin vant au mici saculete de aer care faciliteaza raspandirea prin aer.
Polenizarea prin intermediul insectelor:
Florile plantelor polenizate de insecte au in general