Poluarea aerului prin produse gazoase
Poluarea aerului este adãugarea substantelor nocive atmosferei, rezultând pagube mediului, înrãutãtirea sãnãtãtii omului si a calitãtii vietii. Una dintre multele forme de poluare, cea a aerului are loc în locuinte, scoli, la serviciu; în orase; de-alungul continentelor si pe plan global. Poluarea aerului îmbolnãveste oamenii – cauzeazã probleme de respiratie si promoveazã cancerul – dãuneazã plantelor, animalelor si ecosistemului în care locuiesc. Uni poluanti se întorc pe pãmânt sub formã de ploi acide si ninsori care corodeazã statuile si clãdirile, dãuneazã plantelor si pãdurilor si fac lacurile si râurile nepotrivite pentru pesti si alte plante si animale.
Poluarea schimbã atmosfera pãmântului deoarece lasã radiatile nocive de la soare sã pãtrundã. In acelasi timp, atmosfera noastrã poluatã devine un izolator, împiedicãnd cãldura sã se întoarcã în spatiu, astfel mãrind temperatura globalã. Cercetãtorii prezic schimbarea nivelului mãrii, rãspândirea mai rapidã a bolilor tropicale, schimbarea vremii normale în extremã si afectarea gravã a productiei de mâncare, toate datoritã mãririi temperaturii globale.
Marile surse de poluanti
Majoritatea poluãrii aerului provine din activitatea umanã: arderea combustibililor fosili – gaze naturale, cãrbuni si petrol – pentru a alimenta procesele industriale si vehiculele cu motor. Pe lângã compusii chimici dãunãtori pe care aceste arderi le elibereazã în atmosferã, se aflã dioxidul de carbon (CO2), monoxidul de carbon (CO),
oxizii de nitrogen, dioxidul de sulf (SO2) si mici particule solide. Intre 1900 si 1970 întrebuintarea vehiculelor s-a mãrit rapid iar emisia oxizilor de nitrogen, unul dintre cei mai dãunãtori poluantii rezultati prin ardere, a crescut cu 690%. Când combustibilii sunt arsi incomplet, anumite substante chimice numite chimicale organice volatile de asemenea pãtrund în aer. Poluantii vin si din alte surse. De exemplu, descompunerea gunoiului si a altor deseuri produc gaz metan iar multe produse menajere degajã chimicale organice volatile.
Unii dintr acesti poluanti provin din surse naturale. De exemplu, incediile pãdurilor emit particule organice volatile în atmosferã. Particulele ultrafine de praf eliberate din sol datoritã eroziunii acestuia de cãtre apã si conditiile vremii care slãbesc straturile solului, maresc nivelurile de particule solide din aer. Vulcanii degajã dioxid de sulf si mari cantitãti de roci magmatice pulverizate, cunoscute sub numele de cenusã vulcanicã. O mare eruptie vulcanicã poate înnegri cerul pe o suprafatã largã si afecta întreaga atmosferã a pãmântului. Eruptia Vulcanului Pinatubo din 1991 din Filipine a emanat destulã cenusã vulcanicã pentru a coborî temperatura globalã pentru urmãtorii doi ani. Spre deosebire de poluantii din activitãtile umane, cei naturali tind sã rãmânã o scurtã perioadã în atmosferã si nu duc la schimbãri atmosferice permanente.
Odatã intrate în atmosfere, poluantii de obicei produc reactii chimice din care rezultã alti compusi dãunãtori. Poluarea aerului poate fi afectatã de factori ai vremii care o pot depune în vãi sau o pot rãspândi pe tot întinsul globului pentru a afecta regiuni departe de locul unde este produsã.
Smogul si ploile acide
Smogul este o poluarea localã intensã de obicei blocatã datoritã unei inversiuni termice. Inaintea inventãrii automobilului, majoritatea smogului provenea datoritã arderii cãrbunelui si era atât de grav încât în secolul XIX, la Londra luminile erau aprinse pe la amiazã deoarece smogul întuneca cerul. Arderea combustibililor din motoarele automobilelor este principala sursã de poluare din majoritatea regiunilor de azi. In prezenta luminii solare oxizii de nitrogen si compusii organici volatili reactioneazã în atmosferã producând smog fotochimic. Smogul contine ozon, o formã a oxigenului alcãtuitã din molecule de trei atomi de oxigen, spre deosebire de forma normalã de doi atomi. Ozonul din atmosfera inferioarã este otravã – distruge vegetatia, omoarã copacii, iritã tesuturile plãmânilor si deterioreazã cauciucul. Oamenii de stiintã mãsoarã cantitatea de ozon din smog pentru a determina cât de dãunãtor este acesta. Când nivelul ozonului este mare, alti poluanti precum monoxidul de carbon sunt de asemenea prezenti în cantitãti mari.
In prezenta umiditãtii atmosferice, dioxidul de sulf si oxizii de nitrogen se transformã în acid pur plutind în atmosferã. Acesti acizi din aer dãuneazã plãmânilor si atacã orice este fãcut din marmurã, piatrã sau metal. In orasele din lume acizii din smog erodeazã artefacte pretioase precum Parteonul din Atena, Grecia, sau Palatul Taj Mahal din Agra, India. Oxizii de nitrogen si dioxidul de sulf polueazã locurile de la mari distante de unde sunt eliberate în aer. Purtate de vânturi în troposferã, ele pot ajunge la distante mari unde cad sub formã de acizii, de obicei ploi sau ninsori....