RAIGRASUL ARISTAT – Lolium multiflorum Lam


1. Importanta furajera

Cultivarea, pe suprafete din ce în ce mai mari, a raigrasului aristat se datoreaza urmatoarelor însusiri:
? potentialul mare de productie, de peste 80 t/ha masa verde în cultura neirigata si peste 100 t/ha în conditii de irigare;
? grad ridicat de consumabilitate si digestibilitate si o valoare nutritiva ridicata (1 kg S.U. contine 140-170 g P.D.);
? realizarea mai multor recolte în timpul perioadei de vegetatie, începând de la sfârsitul lunii aprilie si pâna în a doua jumatate a lunii octombrie, în zona de câmpie;
? se poate valorifica atât sub forma de masa verde sau fân, cât si conservata sub forma de siloz sau semifân;
? în conditii de irigare se exploateaza una sau doua cosiri, dupa care se poate semana porumbul pentru boabe si siloz sau alte culturi succesive;
? prin cantitatea mare de radacini pe care o produce (6-10 t/ha), este considerata o buna planta ameliratoare a solului;
? în conditii optime de cultivare realizeaza productii mari de seminte (1500-2500 kg/ha).

2. Însusiri morfologice si fiziologice

Raigrasul aristat are o capacitate ridicata de lastarire, realizând tufe rare, cu lastari de 70-100 cm înaltime, erecti, de culoare violacee la baza si verde deschis în rest.
Frunzele sunt lucioase, late de 2-4 mm, prevazute cu o ligula scurta.
Inflorescenta este un spic lung de 20-30 cm, cu spiculetele asezate mai apropiat unle de altele fata de raigrasul peren. Paleea inferioara este aristata, cu arista lunga de 1-5 mm.
Fructul este o pseudocariopsa aristata.

3. Sistematica si soiuri

Genul Lolium face parte din familia Gramineae, cu 7 specii. Dintre acestea, raigrasul aristat sau raigrasul italian apartine speciei Lolium multiflorum Lam, sin. Lolium italicum, specie bianuala. Dupa prezenta sau lipsa aristei se cunosc doua varietati: L. multiflorum var. muticum si L. multiflorum var. multiflorum, aceasta fiind raspândita în cultura.
În tara noastra sunt omologate si se cultiva urmatoare