DESPRE SERPII VENINOSI

Din cele 2600 de specii grupate in subordinul Ophidia sau Serpentes, cam o treime sunt veninosi. Cei mai multi apartin familiilor: Elapidae, Hydrophiidae (serpii marini) si Viperidae, si sunt raspanditi in regiunile tropicale. Daca in Europa traiesc numai sapte specii de serpi veninosi, celelalte continente sunt populate din belsug cu vipere, cobre, mambe, crotali etc., multe dintre ele cu un venin extrem de virulent, cu actiune rapida, cauzand moartea omului muscat. Produs de glandele speciale, situate pe maxilar, veninul este inoculat victimei cu ajutorul a doi colti mobili sau fixati, prevazuti cu un sant lateral sau cu un canal central pentru scurgerea acestuia. Coltii sunt situati pe falca superioara, la capatul anterior sau spre fundul gurii. Dimensiunile serpilor veninosi variaza de la cinci metri (cobra regala) si cativa zeci de centimetri. Toti se hranesc cu prazi vii.


AVANTAJE SI DEZAVANTAJE ANATOMICE

Printre celelalte grupe de reptile, serpii se disting usor, atat prin aspectul exterior, cat si prin structura interna a corpului, alungit si acoperit de solzi. Sunt lipsiti de membre, fiind nevoiti sa se deplaseze prin tarare si sa inghita prazile intregi. Nu au pleoape; ochii lor sunt protejati la exterior de o pelicula transparenta, imobila in spatele careia ochiul nu este capabil de nicio miscare. Asa se explica privirea de o stranie fixitate a acestor animale, prin care par ca-si hipnotizeaza victimele. Serpii nu au nici urechi, iar coada, odata rupta, nu se mai reface ca la soparle. Limba le este bifurcata la capat, putand fi impinsa in afara gurii sau retrasa intr-o teaca situata la baza sa. Ea are rolul unui organ tactil, fara a avea vreo legatura cu functia veninoasa.

Cutia craniana este bine dezvoltata si protejeaza creierul, iar coloana vertebrala este alcatuita din numeroase vertebre uniforme (200 pana la 400) si, cu exceptia primei, a atlasului, care asigura articulatia cu craniul, toate poarta coaste. Insa,