Dupa descoperirea primului caz de SIDA, in 1981, aceasta boala a fost învaluita in confuzii si speculatii, cauzând daune grave. Pentru prevenirea raspândirii acestui „ucigas” este necesara o informare corecta.
In jurul anului 1980, medicii din America de Nord si Europa au început sa observe o crestere treptata a numarului de pacienti ce sufereau de o boala noua si misterioasa. Organismele persoanelor afectate de aceasta boala nu mai puteau lupta împotriva germenilor. Prin urmare, acestia mureau datorita unor diverse boli infectioase, cum ar fi pneumonia.
Pacientii nu avusesera aceasta boala la nastere, ci se parea ca o contactasera intr-un anume fel. Si mai misterios era faptul ca aceasta era o boala care nu prezenta caracteristicile unei singure afectiuni, ci o serie întreaga de simptome si infectii. Se parea ca principalul efect al bolii era slabirea sau distrugerea sistemului imunitar.
In termeni medicali, o serie sau un grup de simptome si afectiuni ce tind sa actioneze împreuna poarta numele de sindrom. Deci, noua boala a fost denumita SIDA, adica Sindromul Imunodeficientei Dobândite.
Primele cazuri de SIDA au fost diagnosticate in mod oficial in SUA, in anul 1981. dupa modul de raspândire si alti factori, medicii au dedus ca boala nou-aparuta era cauzata de un germen minuscul, un tip de virus.
Prin 1983, oamenii de stiinta din SUA si Franta au descoperit, independent, virusi despre care se credea ca provoaca SIDA. Francezii au denumit virusul descoperit Virusul Asociat al Limfoadenopatiei, sau VAL, deoarece cauza umflarea glandelor limfatice din organism – la gat, sub brate si in zona stinghiei.
Cercetatorii americani au dat virusului descoperit numele de Virusul Limfatic Celular Uman III, sau HTLV III, datorita modului in care acesta ataca celulele corpului. Dupa mai multe controverse privind numirea virusilor si care echipa de cercetatori ii identificase prima data, virusii s-au dovedit a fi aproape identici. In final, acestia au fost denumiti HIV, a