Sistemul respirator
Componentele sistemului respirator sunt caile respiratorii (cavitatea nazala, faringele, laringele, traheea, bronhia) si plamânii.
Fosele nazale, care alcatuiesc cavitatea nazala, se deschid la exterior prin nari, iar în faringe prin doua orificii. Interiorul foselor nazale este captusit cu o mucoasa ale carei secretii mentin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizata, încalzeste aerul inspirat. Mucusul, cât si firele de par din fosele nazale opresc înaintarea prafului si a altor impuritati care se pot afla în aerul inspirat.
Faringele este organul în care se încruciseaza calea respiratorie cu calea digestiva.
Laringele este alcatuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezinta o proeminenta, numita “marul lui Adam”. La intrarea în laringe se afla un capacel numit epiglota, care, la nevoie, astupa cavitatea laringelui numita glota. Laringele este si organul vorbirii, deoarece în interiorul sau se afla doua perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele.
Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, mentinut deschis datorita inelelor cartilaginoase din care este alcatuit; spre esofag, tesutul cartilaginos este înlocuit cu tesut moale, ce usureaza trecerea alimentelor prin aceast. Peretele intern al traheii este captusit cu o mucoasa umeda, ale carei celule sunt ciliate. Cilii se misca de jos în sus, antrnand astfel impuritatile spre exterior.
Bronhiile, în numar de doua, sunt ramificatii ale traheii care patrund în plamâni. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complecte, iar mucoasa lor contine, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramifica în bronhii secundare: doua în plamânul stâng, trei în plamânul drept.
Plamânii sunt doua organe buretoase elastice, de culoare roz, asezate în cutia toracica, deasupra diafragmei.
Plamânul drept este alcatuit din trei lobi, iar plamânul stâng are doar doi lobi, între cei doi plamâni aflându-se inima.
În fiecare lob patrunde câte o bronhie secundara, care se ramifica în tuburi din ce în ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, când ajung sa aiba 1mm în diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termina cu saci pulmonari, alcatuiti din mici umflaturi cu peretii foarte subtiri, numite alveole pulmonare.
Alveola pulmonara este unitatea structurala si functionala a plamânului.
Între sacii pulmonari se afla un tesut conjunctiv elastic. Plamânii nu au muschi.
Suprafata lor este acoperita de doua foite, numite pleure. Una este lipita de plamân, cealalta de peretele intern al cavitatii toracice. Între ele se afla o cavitate foarte subtire, în care se gaseste o pelicula de lichid.
Plamânii sunt foarte bine vascularizati de arterele si venele pulmonare. Arterele pulmonare patrund în plamâni printr-unloc numit hil, se ramifica si însotesc bronhiile pâna la sacii pulmonari, unde se ramifica în arteriole care se continua cu capilarele. Acestea se deschid în venule care înconjoara sacii, însotesc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc în venele pulmonare (câte doua de fiecare plamân) si ies din plamân tot prin hil. Ele se deschid în final, în atriul stâng.
Un plamân este, deci, alcatuit dintr-un mare numar de saci pulmonari. Suprafata acestora sete foarte mare datorita alveolelor, a caror suprafata totala atinge
200 m patrati. Astfel, sângele si aerul se gasesc în contactpe o mare suprafata. Ele sunt separate doar de peretii foarte subtiri ai alveolelor si ai capilarelor.
Fiziologia sistemului respirator
Functionarea sistemului respirator, prin care se asigura respiratia, cuprinde, în principal, respiratia pulmonara si respiratia celulara.
Respiratia pulmonara
Aceasta etapa a respiratiei cuprinde doua faze: patrunderea aerului în plamâni (inspiratia); eliminarea aerului din plamâni (expiratia), care dureaza mai mult decât inspiratia.
Un om adult aflat în repaus executa 16 miscari respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el creste în timpul activitatii musculare, al exercitiilor fizice etc.
Respiratiile normale sunt acte reflexe involuntare.
Plamânii, neavând muschi, urmeaza pasiv miscarile cutiei toracice. În timpul inspiratiei, volumul cutiei toracice creste datorita contractiei muschilor respiratori: diafragma se contracta si coboara, muschii intercostali trag coastele si le ridica. Miscarea coastelor împinge sternul înainte, iar plamânii se umplu cu aer. În momentul expiratiei, muschii se relaxeaza, iar plamânii îsi micsoreaza volumul o data cu cel al cutiei toracice, eliminând aerul.
Inspiratia este, deci, faza activa a respiratiei, iar expiratia este faza pasiv...