Zebra


Zebrele sunt considerate drept cei mai vechi reprezentanti ai genului Equus, care este la originea unor animale cu forme si aspecte variate, percum asinii si caii sãlbatici. Evolutia acestui
grup de mamifere erbivore, care posedã un numãr impar de degete la picioare (de aici vine si numele ordinului, Perossodactyla,din care mai fac parte rinocerii si tapirii), este destul de bine cunoscutã
datoritã numeroaselor resturi fosile pe care paleontologii l-au avut la dispozitie. Pe baza lor, acestia au putut sã descifreze nu numai succesiunea în timp a animalelor, dar si modificãrile mediului care au impus transformarea lor.
Strãmosii îndepãrtati ai cailor si ai zebrelor au trãit atãt în Eurasia, cât si în America. Cei din Lumea Veche sunt cunoscuti sub numele de Hyracotherium, în timp ce formele americane ne apartineau genului Eohippus. Erau animale de dimensiunile unei vulpi actuale, având membrele anteriore terminate cu patru degete acoperite de copite, iar cele posterioare numai cu trei degete.
Trãiau în zone împãdurite si se hrãneau cu lãstarii tufisurilor.
În perioada Miocenã însã,acum 29.000.000 de ani, suprafetele acoperite de pãduri s-au micsorat, fiind înlocuite de stepe deschise, cu o bogatã vegetatie de graminee. Hrana abundentã a înlesnit dezvoltarea si diversificarea Equidelor.
Formele noi care au apãrut (Mesohippus, Pliohippus), pentru a scãpa mai usor de atacul animalelor de pardã, s-au transformat treptat, au devenit mai înalte, datoritã alungirii picioarelor care, în final, au rãmas cu un singur deget functional, cel mijlociu, terminat cu o copitã comoasã. Deplasându-se în vitezã,ele migrau adesea la mari distante, în cãutarea pãsiunilor.
Prin Strâmtoarea Bering, acoperitã atunci de gheturi grose si devenitã astfel o punte de legãturã între America si Asia, strãmosii zebrelor si cailor s-au rãspândit în Asia, Europa si Africa, dar, curând, au dispãrut din continentul american.
Se considerã astãzi cã Equidele care au colonizat savanele