Zebrele
Zebrele sunt considerate drept cei mai vechi reprezentanti ai genului Equus, care este la originea unor animale cu forme si aspecte variate, percum asinii si caii sãlbatici. Evolutia acestui
grup de mamifere erbivore, care posedã un numãr impar de degete la picioare (de aici vine si numele ordinului, Perossodactyla,din care mai fac parte rinocerii si tapirii), este destul de bine cunoscutã
datoritã numeroaselor resturi fosile pe care paleontologii l-au avut la dispozitie. Pe baza lor, acestia au putut sã descifreze nu numai succesiunea în timp a animalelor, dar si modificãrile mediului care au impus transformarea lor.
Strãmosii îndepãrtati ai cailor si ai zebrelor au trãit atãt în Eurasia, cât si în America. Cei din Lumea Veche sunt cunoscuti sub numele de Hyracotherium, în timp ce formele americane ne apartineau genului Eohippus. Erau animale de dimensiunile unei vulpi actuale, având membrele anteriore terminate cu patru degete acoperite de copite, iar cele posterioare numai cu trei degete.
Trãiau în zone împãdurite si se hrãneau cu lãstarii tufisurilor.
În perioada Miocenã însã,acum 29.000.000 de ani, suprafetele acoperite de pãduri s-au micsorat, fiind înlocuite de stepe deschise, cu o bogatã vegetatie de graminee. Hrana abundentã a înlesnit dezvoltarea si diversificarea Equidelor.
Formele noi care au apãrut (Mesohippus, Pliohippus), pentru a scãpa mai usor de atacul animalelor de pardã, s-au transformat treptat, au devenit mai înalte, datoritã alungirii picioarelor care, în final, au rãmas cu un singur deget functional, cel mijlociu, terminat cu o copitã comoasã. Deplasându-se în vitezã,ele migrau adesea la mari distante, în cãutarea pãsiunilor.
Prin Strâmtoarea Bering, acoperitã atunci de gheturi grose si devenitã astfel o punte de legãturã între America si Asia, strãmosii zebrelor si cailor s-au rãspândit în Asia, Europa si Africa, dar, curând, au dispãrut din continentul american.
Se considerã astãzi cã Equidele care au colonizat savanele tropicale au dat nastere zebrelor, cele din zonele desertice-asinilor, iar în regiunile temperate ale emisferei nordice s-au sãlbatici.
Cu numai un milion de ani în urmã, în Pleistoceen, Equidele erau rãspândite pe zone foarte vaste, dupã cum aratã multimea resturilor fosile. C-am în aceeasi perioadã Equus plicatus,strãmosul direct al zebrei lui Grevy, ajunsesedeja în sudul Africii.
La sfârsitul ultimei perioade glaciare a erei Cuatemare, mai existau încã zebre, asinii si cai sãlbatici în Europa. Din pãcate, astãzi Equidele sãlbatice au devenit foarte rare, mai existã doar sapte specii, trei zebre si un asin- în Africa, un cal sãlbatic în deseurile Mongoliei.
AFRICA,TERITORIUL ACTUAL AL ZEBRELOR
În Africa traiesc astazi trei specii de zebre,cantonate în partea orientala si sudica a continentului, pe teritoriile statelor Uganda,Kenya,Tanzania,Zambia,Moyambic etc.
Pe acest spatiu, aparent foarte vast,zebrele traiesc în grupuri izolate.
Viata lor este înlesnita de existenta a numeroase parcuri nationale si rezervatii,care asigura marile migratii.Turme de mii de indivizi parcurg sute de kilometri la apropierea sezonului ploios,care dureaya din ianuarie pâna în martie,ajungînd în câmpiile din Serengeti.Apoi,în iunie,când caldura urca,si usuca
Cea mai mare si gratioasa specie este ,zebra lui Grevy.Animalul are,la garou,înaltimea de 1,60m si cântareste între 400-450 kg.
Dungile sale sunt mai fine si mai apropiate decât la celelalte specii.
Ele sunt în scadere datorita traficului intens cu piei.
Cu dimensiuni si greutate mai mici,zebra de câmpie,este cea mai comuna,raspândite din Sudan pâna în Africa de Sud.
Animal rapid,putând galopa cu 60km-ora,zebra de câmpie,spre deosebire de celelalte specii,are pe corp atât dungi negre,cît si castanii,coama este vargata,iar coada,lunga,se termina cu un panas de peri negri. Ca toate zebrele,are un auz excelent,favorizat si de urechile mari si mobile,un miros fin si o vedere binoculara cu un câmp foarte larg ce îngaduie animalului sa observe aproape tot spatiul din jurul sau,singurul unghi mort fiind cel din partea posterioara a corpului.
Miscarile urechilor sunt si un mijloc de comunicare între indivizi.
DUNGILE ZEBRELOR SI ROLUL LOR
Pentru populatiile Africane, zebrele au corpul alb,acoperit cu
dungi negre.Din contra europenii socotesc ca aceste animale sunt negre,iar dungile lor albe.
Dungile negre sunt net delimitate,mai ales la subspeciile care traiesc în regiunile mai nordice ale arealului,la altele delimitarea este mai slaba.
Biologi nu au gasit înca o explicatie privind rolul dungilor,desigur una deplin acceptata,dar au formulat câteva ipoteze.Una dintre acestea sustine ca dungile actioneaza ca elemente de dezagregare a fo...