UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
INSTITUTUL DE STIINTE REALE
CATEDRA DREPT ECOLOGIC
LUCRARE DE CONTROL
LA ZOOLOGIE
ELABORAT: Alla Mardari
DE – 21, sectia FF
CONTROLAT: Lucia Beletchi
CHISINAU 2002 1. Protozoa. Paraziti ai animalelor si omului. Etapele principale ale ciclului vital
Numele de Protozoa, animale stravechi, arata ca aceasta diviziune a regnului animal cuprinde forme care, pe baza organizatiei lor, trebuie situate la radacinile arborelui regnului animal. Caracterul esential al acestor animale consta în faptul ca structura lor este echivalenta unei singure celule. Elementele constitutive ale acesteia sunt reprezentate printr-un corp celular format din protoplasma si nucleu ( câteodata doi sau mai multi nuclei înconjurati de citoplasma). Acestea sunt doua elemente de baza care formeaza “planul structural” al unui protozoar. Celula protozoarului trebuie sa faca fata multiplelor probleme puse de mediul înconjurator, în timp ce celula organismului unui animal multicelular nu are de îndeplinit decât un numar restrâns de functii speciale, restul acestora fiind preluate de alte celule, la rândul lor specializate în anumite directii.
O data cu multilateralitatea ei, celula protozoarelor a pastrat si capacitatea de a fi nemuritoare, capacitate pe care celula metazoarelor a pierdut-o prin specializarea ei unilaterala. Protozoarele nu-si sfârsesc viata prin moarte (în afara catului în care pier prin moarte violenta) ci prin diviziunea repetata care da nastere la indivizi noi.
Radacinile regnului animal pornesc din cel vegetal, deoarece animalele monocelulare au provenit din plante monocelulare. Aceste radacini comune s-au mentinut si pâna astazi în clasa flagelatelor ai carei reprezentanti trebuie considerati ca apartinând, unii regnului vegetal, altii – regnului animal cu toate ca durata imensa de timp care a trecut de la aparitia lor a fost suficienta pentru ca sa duca la dezvoltarea lumii actuale a animalelor superioare si chiar a omului. De asemenea, la alte trei clase de protozoare, apartinând net regnului animal, principiul de organizare monocelular si-a dovedit valabilitatea în concurenta cu organismele pluricelulare: rizopodele prezinta numeroase relatii de înrudire cu flagelatele din care provin, pe mai multe cai (polifiletic). Sporozoarele au gasit în animalele pluricelulare un mediu favorabil de viata si, din cauza existentei lor parazitare, si-au simplificat structura celulei într-atât, încât originea lor înca nu a putut fi clarificata. Cea mai mare diferentiere în structura corpului au atins-o însa ciliatele, la care organitele, aflate în stratul extern al corpului, egaleaza în complexitate organele multor animale multicelulare.
Componentele planului de structura comun tuturor protozoarelor sunt nucleul si corpul celular. Acestea nu sunt, de fapt, specifice protozoarelor, ci sunt elementele fundamentale ale celulelor care intra în alcatuirea tuturor organismelor, fie vegetal, fie animale. Numai la bacterii aceasta dualitate nu este atât de pronuntata. Corpul citoplasmatic al protozoarelor si – în linii esentiale si nucleul lor corespund întru totul cu cele ale celulelor animalelor si plantelor superioare, iar cunostintele dobândite cu privire la aceste componente principale ale celulei au rezultat în genere din studierea organismelor pluricelulare, nu a protozoarelor.
Caracterul comun al protozoarelor flagelate este acela ca au 1-4, uneori si mai multi flageli. Acestia sun organite lungi, în forma de fire sau de benzi, care pornesc de cele mai multe ori de la capatul anterior al corpului si populeaza animalul în dreapta si în stânga prin miscari elicoidale sau ondulatorii (serpuitoare). Daca flagelatul este prins de substrat, flagelii pun în miscare apa din jurul lor. Viteza obtinuta poate fi destul de mare: astfel, o euglena strabate într-o secunda o lungime de noua ori mai mare decât cea a corpului ei, pe când un om înoata pe distanta de 100 m nu strabate într-o secunda decât doua treimi din lungimea corpului sau.
În rest, flagelatele nu prezinta nici un caracter care sa fie comun întregii clase. La peridinee forma exterioara este caracterizata adesea prin excrescente lungi sau printr-un fel de aripi foliare, care servesc pentru plutirea în apa. Aceste formatii sunt partial ale carapacei, adesea foarte frumoase, formata, ca si peretii celulari ai plantelor superioare, din celuloza.
Pentru flagelate caracteristic este si modul de înmultire se face prin bipartitie longitudinala. Despicarea începe la partea anterioara si la flagelatele cu un flagel apar doi flageli; în acelasi timp se divide si nucleul pentru ca despicatura completându-se sa rezulte doua celule flagelate. De multe ori la flagelatele parazite, ca tripanosomele, despicatura nu este completa si diviziunea r...