Acidul acetic diluat


Istoric. Singurul acid cunoscut in antichitate era acidul acetic diluat, numit si otet (in latina ,acetum), provenit din vinul acrit sub influenta unor microorganisme.
Intre anii 1500 si 1800 au mai fost descoperiti si alti acizi printre care si acidul sulfuros, acidul sulfuric, acidul azotic, acidul fosforic si acidul carbonic.
Catre sfarsitul secolului al IIXX-lea au fost izolati din materiale vegetale mai multi acizi organici, printre care acidul lactic si acidul tartric.
Acizii au gust acru (in latina acidus inseamna acru). Ei coloreaza in rosu un colorant albastru izolat din licheni, numit turnesol.De asemenea acizii descompun piatra de var (carbonat de calciu) cu efervescenta, adica cu degajare de gaz, bioxidul de carbon.
Antagonistii acizilor au fost numiti alcalii ( de la cuvantul arab al kalium, cenuse de plante). Extractul apos al cenusei din lemn, lesia (de la cuvantul latinesc lixivium), are proprietatea de a curata pielea si textilele (detergenta), are un gust caracteristic (lesietic) si produce o senzatie unsuroasa la pipait. Alcaliile restabilesc culoare albastra a turnesolului inrosit de acizi, fac sa dispara gustul acru al acizilor si puterea lor de a descompune piatra de var. Cu alte cuvinte, alcaliile neutralizeaza acizii. Dupa ce au fost descoperite si alte substante care neutralizeaza acizii, de exemplu oxizii si hidroxizii metalelor si amoniacul, s-a introdus, pentru asemenea substante, numele mai general de baze. Prin combinarea acizilor cu bazele (in anumite proportii constante, caracteristice pentru fiecare acid si fiecare baza} iau nastere saruri.Bazele au fost definite ca substante ce dau saruri cand reactioneaza cu acizii. Definitia aceasta se mai intalneste si in prezent in carti elementare de chimie. Vom vedea ca ea nu corespunde unei proprietati esentiale a acizilor si bazelor.
Prima ince