Acidul ascorbic

Cercetarile realizate de Tsen (1965) au aratat ca actiunea oxidanta a acidului ascorbic asupra resturilor de cisteina din moleculele proteice ale aluatului se realizeaza datorita acidului L-dehidroascorbic în care acidul ascorbic se transforma prin oxidare. Conform acelorasi cercetari, actiunea amelioratoare a acidului ascorbic se datoreaza unui mecanism enzimatic în care acesta este oxidat la acid dehidroascorbic în prezenta oxigenului si a ascorbat-oxidazei. Aceasta reactie este urmata ulterior de reducerea acidului dehidroascorbic la acid ascorbic în prezenta dehidroascorbat reductazei si a unui donor de hidrogen reprezentat de glutationul redus. Mecanismul este continuat de sistemul glutation redus – glutation oxidat si enzima glutation reductaza. Reactia este finalizata prin oxidarea gruparilor –SH din proteine în prezenta unei dehidrogenaze specifice si a sistemului NADH + H+ ? NAD (fig 11).







Fig. 1 – Mecanismul enzimatic de oxidarea a acidului ascorbic dupa Tsen (1965)

Recent, Nakamura si Kurata (1997) au ajuns la concluzia ca efectul acidului ascorbic s-ar putea datora si unor produsi intermediari de oxidare neenzimatica, asa cum ar fi radicalul superoxid. Astfel, oxidarea acidului ascorbic la acid dehidroascorbic ar avea loc prin cedarea unui electron catre oxigenul molecular si formarea intermediara a acidului monodehidroascorbic si a unui radical superoxid (O2-·). Acest radical este redus foarte rapid la apa oxigenata printr-o reactie enzimatica de dismutare, însotita de formarea radicalului hidroxiperoxil. Acesta oxideaza radicalul tiolat (RS•) formând legaturi disulfidice. Reactia este mediata de ioni de cupru si fier (fig 12).















Fig. 2 – Mecanismul reactiei acidului ascorbic prin intermediul anionului superoxid

Efectul acidului ascorbic este dependent de temperatura aluatului, intensitatea de framântare si prezenta unor oxidanti. Astfel, efectul maxim al acidului ascorbic se atinge la 25 – 26 0C, în cazul framânt