Alcaloizi

Desi actiunea fiziologica a multor principii active din plante a fost cunoscuta înca din cele mai vechi timpuri – de exemplu se stie ca opiul a fost de mult utilizat de chinezi ca somnifer – , cercetarea chimica a alcaloizilor constituie înca o preocupare a multor chimisti organicieni.
Structura complexa a alcaloizilor a îngreunat mult cercetarea lor; exista înca alcaloizi cu structura imperfect cunoscuta, sau chiar necunoscuta. Din aceasta cauza, se obisnuieste sa se clasifice alcaloizii dupa caracterul bazic, provenienta si toxicitate, într-o singura clasa, desi din punct de vedere structural, alcaloizii fac parte din clase diferite de substante.
Astazi, notiunea de alcaloizi se limiteaza la substante cu structura complexa, ce contin azot, au caracter bazic si sunt produse ale plantelor, mai rar ale organismului animal; au actiune fiziologica caracteristica, multi alcaloizi fiind si otravuri puternice.
Alcaloizii sunt foarte raspânditi în regnul vegetal, dar în mod neuniform. Bogate în alcaloizi sunt unele plante din familia papaveraceelor (mac), rubiaceelor (copacul de chinina), solanaceelor (tutun, cartofi etc.). În aceste plante nu se gaseste o singura specie de alcaloid, ci mai multe, chiar pâna la 20, de obicei înrudite chimic.
Alcaloizii se pot gasi în toata planta; ei se formeaza în tesuturi si apoi se localizeaza în radacina, în fructe, în tulpina etc. În plante, alcaloizii nu se gasesc în stare libera, ci sub forma de saruri. Acizii din plante, care neutralizeaza alcaloizii, sunt acizi cu structura mai complexa, cum este acidul fumaric, acidul chelidonic, acidul chinic si altii.
Concentratia alcaloizilor în plante este variabila, fiind dependenta de anumiti factori: regiunea geografica, clima etc.
Plantele taiate marunt sunt tratate cu alcalii în vederea punerii în libertate a alcaloizilor din sarurile lor. Acestia pot fi separati, fie prin extractie cu eter sau cloroform, fie prin distilare cu vapori de apa. Uneori, separarea se face prin tre