APA
Multe secole apa a fost considerata ca un element.
În 1781, fizicianul englez H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin explozia unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scânteii electrice.
În 1783, Lavoisier a repetat experienta, realizând pentru prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a stabilit atunci ca 2g de hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru a da 18g apa.
În 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din doua volume de hidrogen si un volum de oxigen.
Apa naturala consta în amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereaza 18 specii de molecule de apa.
Apa pura este întotdeauna un amestec de apa usoara (H2O) si de cantitati extrem de mici de apa grea (D2O) si apa hipergrea (T2O).
Stare naturala
În natura, apa se gaseste din abundenta, în toate starile de agregare:
în stare lichida (forma în care acopera 2/3 din suprafata pamântului; sub forma de
mari, oceane, râuri, fluvii, ape subterane);
în stare solida (formeaza calote glaciare);
în stare gazoasa (atmosfera contine o cantitate considerabila de apa, sub forma de
vapori de apa, invizibili).
Apa urmeaza un circuit în natura.
Caldura soarelui determina evaporarea apei de suprafata. Vaporii rezultati se ridica în atmosfera. Daca în atmosfera saturata cu vapori de apa apare o scadere a temperaturii, parte din vaporii condensati iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada sau grindina.
În anotimpurile calde, dar cu nopti racoroase se depune roua, iar daca temperatura solului este sub 0(C, se depune bruma.
Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezulta din topirea zapezilor, în parte umplu din nou lacurile, râurile, fluviile, marile si oceanele. Alta parte strabate straturile de pamânt, la diferite adâncimi, formând apele freatice. Apa subterana poate reaparea la suprafata, fie prin izvoare, fie extrasa prin fântâni, puturi sau sonde.
În cadrul acestui mare circuit natural se disting circuite secundare, dintre care, importanta deosebita prezinta circuitul biologic. Acesta consta în patrunderea apei în organismele vii si redarea ei în circuitul natural prin respiratie, transpiratie si moartea organismelor. Distingem si un circuit apa-om-apa care se refera la interventia activitatii omului în circuitul natural.
În natura nu exista apa pura; date fiind interactiunile cu mediul ea contine gaze, substante minerale si organice dizolvate în suspensie.
Chiar apa de ploaie, care ar trebui sa fie cea mai curata apa naturala (devenita astfel printr-o distilare naturala) poate prezenta dizolvate anumite impuritati de tipul: CO2, NH3 sau chiar H2S, SO2– ca urmare a contactului prelungit cu aerul.
În regiunile tropicale, apa de ploaie are o putere de dizolvare foarte mare. Specialistii au calculat ca în peninsula Indochina, apa de ploaie ce cade pe un hectar, pe parcursul unui an, contine 8 kg HNO3. În Brazilia, 50g apa la m3 de ceata contine 15-18 mg H2CO3 si 19 mg HNO3. Este o apa acida ce ataca rocile.
Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale o au apele subterane. Ele contin cantitati mari de substante solide sau gazoase. Ajunse la suprafata, aceste ape, formeaza izvoare de ape minerale.
Se spune ca, atunci când evreii însetati au traversat desertul Sinai, Moise a lovit cu toiagul sau o stânca si apa a tâsnit. De la Moise la radiestezisti a fost un drum extrem de lung.
Prin radiestezie, termen intens studiat în ultima perioada, se întelege capacitatea unei persoane de a percepe actiunea câmpului electric si magnetic emis de o pânza de ape subterane, de zacaminte– în special feroase.
Înainte chiar de invazia romana, galii cunosteau calitatea apelor minerale; s-au gasit mici altare construite de acestia în preajma unor astfel de izvoare. În statiunile termale din Masivul Central, Alpi sau Pirinei s-au gasit urme ale vechilor captari galo-romane si piscine uriase.
Dupa compozitie, apele minerale pot fi: acide (continut ridicat de CO2), alcaline (predomina sulfatii de magneziu si sodiu), sulfuroase (contin sulfuri alcaline), feruginoase (contin carbonati de fier di si trivalent).
Tara noastra are un potential ridicat de ape minerale. Sunt cunoscute statiunile balneo-climaterice ca cele de la Buzias (ape carbogazoase si feruginoase), Calimanesti, Govora, Caciulata (ape sulfuroase), Slanic Pr...